Plan de Afaceri SC CarnSan Prod SRL

I. Introducerea şi concluziile lucrării

După 1990 producţia de carne a reflectat modificarile intervenite la nivelul efectivelor de animale, respectiv o tendinţă de scădere la toate speciile, micii producători dimensionându-şi efectivele deţinute la nevoile de autoconsum şi la cerinţele limitate ale pieţelor locale. Astfel, la începutul secolului 21 producţia toatală de carne a fost de 935 mii tone faţă de 1490 mii tone în anul 1989.

Producţia românească de carne este mai puţin competitivă conform standardelor internaţionale şi trebuie avut în vedere ca în viitor România se va confrunta cu o concurenţă puternică la carne datorită aderării ei la Uniunea Europenă, aderare a căror efecte încep sa-şi facă simţită prezenţa şi pe această piaţă.

Sistemele de creştere şi exploatare a animalelor pentru carne sunt în mare parte extensive, cu mici excepţii în sectorul porcinelor şi păstravilor unde există şi un sistem intensiv, dar cu pondere mică. Acesta conduce la realizarea unor durate de îngrăşare mari, datorate unei rate scăzute a conversiei furajelor deoarece nu se asigură un raport energetico-proteic, ceea ce duce la realizarea unor sporuri medii zilnice reduse şi greutate la sacrificare scazută. Din aceasta cauza, producţia de carne este un produs secundar, de exemplu la bovine care sunt exploatate în principal pentru lapte sau la ovine.

O radiografie a pieţei cărnii din Romania arată că, în prezent, în industria de profil activează aproximativ 300 de unitaţi autorizate care produc sau comercializează, acestora adaugandu-li-se cam tot ataţia producători mici, care vând cu amanuntul.

În cazul cărnii de pasăre, în România, se păstreaza aceeaşi pondere în bilanţul alimentar (31%), dar cantitatea s-a diminuat cu aproape un kilogram, ajungând, în 2007, la 20,1 kg. Conform aceleiaşi prognoze, consumul EU-27 al cărnii de pui va creste de la 23,2 kg/capita în 2008, la 24,5 kg, în 2014.

Lipsa subvenţiei la carnea de pasăre conduce la închiderea a aproape jumătate dintre producătorii din România. Subvenţia naţională este de 1,6 lei pentru păsările mai mari de 2 kg şi poate acoperi, doar parţial, dublarea preţului furajelor.

Planul de afaceri din capitolul 3 al lucrării de faţă este realizat pentru stabilirea capitalului necesar înfinţării unei ferme de creştere a păsarilor pentru producţia de ouă şi previzionarea rezultatelor.

Investiţia totală se ridică la valoarea de 160 000 RON din care:

- 76 000 RON disponibil conturi la bănci în moneda naţională

- 84 000 RON în active imobilizate.

Activitatea pe care dorim să o desfăşurăm va avea o rentabilitate economică de 53% în primii doi ani de funcţionare urmând ca pe măsura creşterii capacitătii de producţie să se obţină o rată a rentabilităţii de 79% .

Fondul de rulment propriu creşte deoarece se doreşte extinderea activităţii investind într-o fermă de creştere a puilor de carne.

În acest domeniu există o cerere sigură şi constantă, deoarece în ultimii ai investiţiile în avicultură au scăzut considerabil ajungânduse ca o mare parte din consumul de produse alimentare să fie asigurat din import.

În urma identificării punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităţilor şi a ameninţărilor se poate concluziona că societatea S.C. CarnSan Prod SRL :

- este o societate profitabilă;

- are un management bun;

- are o structură organizatorică bună;

- are o cultură organizaţională bună;

- are un preţ de cost al produselor competitiv;

- are o piaţă de desfacere stabilă şi este posibilă lărgirea ei;

- are posibilitatea de a se menţine printre liderii de piaţă zonali şi chiar naţionali.

Pentru menţinerea şi accentuarea dezvoltării societăţii S.C. CarnSan Prod SRL., se poate acţiona prin:

- Modernizării bazei tehnico-materiale;

- dezvoltarea sectorului de desfacere şi desfacerea directă către clienţi a produselor, în special către lanţurile de supermarketuri;

- producerea şi comercializarea de materii prime sau semifabricate pentru alte societăţi ((vânzarea de ouă către patiserii.).

II. Piaţa agricolă –carne şi ouă

O radiografie a pieţei cărnii din România arată că, în prezent, în industria de profil activează aproximativ 300 de unitaţi autorizate care produc sau comercializează, acestora adaugandu-li-se cam tot ataţia producători mici, care vând cu amanuntul.

Potrivit statisticilor oficiale, în totalul pietei de carne proaspată, ponderea celei de porc este dominantă, crescând de la 45%, in anul 2006, la 48%, in 2007, consumul net păstrându-se însă în jurul a 31 kg/locuitor/an.

Tendinţa europeană (EU-27) este, de asemenea, de menţinere pe primul loc în preferinţe a cărnii de porc, dar cu un consum de 42,4 kg/locuitor, în 2007. Conform prognozei Comisiei Europene privind evoluţia pieţei cărnii în urmatorii şase ani, dat publicitaţii in martie 2008, consumul carnii de porc se va majora până la 43,4 kg/locuitor, în 2014.

În cazul cărnii de pasăre, în România, se păstreaza aceeaşi pondere în bilanţul alimentar (31%), dar cantitatea s-a diminuat cu aproape un kilogram, ajungând, în 2007, la 20,1 kg. Conform aceleiaşi prognoze, consumul EU-27 al cărnii de pui va creste de la 23,2 kg/capita în 2008, la 24,5 kg, în 2014.

Românii şi-au triplat consumul de carne de pasăre în ultimii şapte ani, însă cantitatea consumată rămâne la jumătatea mediei europene. În România se consumă în prezent aproximativ 21 de kilograme de carne de pui pe cap de locuitor, în timp ce în ţările din vestul Europei şi în SUA, consumul este de peste 40 de kilograme.

Vicepreşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, Ioan Popa, susţine că evoluţia cea mai spectaculoasă s-a înregistrat în perioada anilor 2000-2004. Acţionar majoritar la Transavia SA Oiejdea şi la Avicola SA Braşov, Ioan Popa precizează că cererea sporită a susţinut investiţiile în ferme şi în industria de procesare.

La Avicola Braşov, societate listată pe piaţa Rasdaq, s-a derulat în 2008 un program de investiţii cifrat la 10,5 milioane de euro. În lume, cererea de carne de pui a crescut în ultimii ani şi datorită apariţiei unor noi consumatori în pieţe precum cele din Asia. În România, consumul de carne de pui a crescut de la 6 kilograme pe cap de locuitor în 2000 la puţin peste 21 de kilograme pe cap de locuitor în 2007.

Pe piaţa din România preţul la ouă nu mai ţine cont de cheltuieli. În cea mai mare parte a anului, ouăle sunt vândute la un preţ mai mic decât cel de producţie, chiar la 0,15 lei cu tot cu TVA, în condiţiile în care preţul de producţie este de 0,2 lei. Acest lucru duce la sistarea producţiei de ouă pentru consum şi concentrarea numai pe cea pentru reproducţie.