Planificarea Auditului Situațiilor Financiare

Etimologic, cuvântul „audit” vine din latinescul audire: a asculta (în limbaj curent), însă cea mai apropiată accepţiune în plan semantic provine din limba engleză, unde cuvântul audit are semnificaţia de verificare, revizie contabilă.

Popularizarea cuvântului pe continentul european a fost realizată prin anii 1960, de către cabinetele anglo-saxone de expertiză contabilă. Activităţii de audit i sa dat de-a lungul timpului în diferite state şi alte denumiri cum ar fi: revizie contabilă sau control al conturilor, verificare, inspecţie contabilă.

Activitatea de audit poate fi definită, pe scurt, ca o activitate care compară situaţia reală cu o situaţie ideală şi exprimă o opinie asupra concordanţei situaţiei reale cu cea dată (ideală).

Auditul financiar reprezintă o examinare independentă a situaţiilor financiare ale unei entităţi, efectuată de un auditor delegat, în scopul exprimării unei opinii motivate asupra valabilităţii şi corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de conducerea entităţii, precum şi asupra imaginii fidele, clare şi complete a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea economică.

Planificarea auditului – proces continuu şi repetitiv

Planificarea unui audit implică stabilirea strategiei generale de audit pentru angajament şi elaborarea unui plan de audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut.

Planificarea nu este o etapă singulară a unui audit, ci mai degrabă un proces continuu şi repetitiv care adesea începe la scurt timp după (sau în legătură cu) finalizarea unui audit anterior şi continuă până la finalizarea angajamentului curent de audit.

Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale şi abordări detaliate cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere preconizat al auditului.

Planificarea adecvată sprijină, de asemenea desemnarea adecvată a atribuţiilor între membrii echipei de angajament, facilitează conducerea şi supravegherea membrilor echipei angajamentului şi revizuirea muncii acestora şi asistă, unde este cazul, la coordonarea activităţii făcute de auditori componentelor şi experţilor.

Natura şi întinderea activităţilor de planificare ca depinde în funcţie de mărimea şi complexitatea entităţii şi de modificările împrejurărilor care apar pe durata angajamentului

Principalele obiective ale planificării auditului sunt:

a) stabilirea modalităţilor prin care obligaţiile legale ce revin auditorului şi alte priorităţi de audit sunt respectate;

b) identificarea întinderii atribuţiilor şi rezultatelor previzibile ale auditorilor;

c) definirea modului în care vor fi obţinute şi analizate probele de audit necesare atingerii obiectivelor auditului;

d) identificarea resurselor ce vor fi necesare, utilizarea lor efectivă şi stabilirea bugetului de timp şi a costurilor;

e) controlarea şi supravegherea de către conducerea entităţii auditate a auditurilor individuale, iar de către instituţiile supreme de audit realizarea unui control şi a unei supravegheri totale (generale).

Activităţi preliminare angajamentului de audit

Auditorul trebuie să efectueze următoarele activităţi la începutul angajamentului curent de audit:

• să efectueze proceduri referitoare la continuitatea relaţiilor cu clientul şi angajamentul specific de audit

• să evalueze conformitatea cu cerinţele etice, inclusiv independenţa

• să stabilească o înţelegere a termenilor angajamentului

Scopul efectuării acestor activităţi preliminare ale angajamentului este de a veni în ajutorul asigurării că auditorul a luat în considerare orice evenimente sau împrejurări care pot afecta în mod negativ capacitatea auditorului de a planifica şi efectua misiunea de audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut. Efectuarea acestor activităţi preliminare ajută la asigurarea că auditorul planifică un angajament de audit pentru care:

- auditorul menţine independenţa necesară şi capacitatea de a efectua auditul

- nu sunt aspecte legate de integritatea managementului care pot afecta dorinţa auditorului de a continua angajamentul

- nu există nici o înţelegere cu clientul în legătură cu termenii angajamentului.

Planificarea activităţilor de audit

Strategia generală de audit

Auditorul trebuie să stabilească strategia generală de audit pentru acel audit. Strategia generală de audit stabileşte aria de aplicabilitate, momentul şi conducerea unui audit şi dă îndrumări referitoare la elaborarea unui plan de audit mai detaliat. Stabilirea strategiei generale de audit implică:

a) determinarea caracteristicilor angajamentului care definesc aria sa de aplicabilitate, cum ar fi cadrul general de raportare financiară folosit, cerinţele de raportare specifice industriei şi localizarea componentelor entităţii

b) evaluarea obiectivelor de raportare ale angajamentului pentru a planifica momentul auditului şi natura comunicărilor cerute, cum ar fi termenele limită pentru raportarea intermediară şi cea finală şi datele cheie pentru comunicările aşteptate cu managementul şi cu cei însărcinaţi cu guvernanţa

c) luarea în considerare a factorilor importanţi care determină accentul eforturilor echipei angajamentului, cum ar fi determinarea nivelelor de semnificaţie adecvate, identificarea preliminară a domeniilor unde ar putea exista un risc mai mare de denaturări semnificative, evaluarea dacă auditorul poate planifica obţinerea de dovezi privind eficienţa controlului intern şi identificarea evoluţiilor cele mai recente ale raportării financiare, industriei sau altor evoluţii relevante.

Odată stabilită strategia generală de audit, auditorul poate începe elaborarea unui plan mai detaliat pentru a aborda aspectele variate identificate în strategia generală de audit, ţinând cont de vecesitatea de a atinge obiectivele auditului prin utilizarea eficientă a resurselor auditorului.

Planul de audit. Programul de audit

Planul de misiune este în fapt programul general de munca în care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza cãrora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit.

Având în vedere că nu este posibilă elaborarea unui plan universal de audit, prezentăm în continuare un conţinut minimal al unui plan de audit:

• cadrul legal al auditului;

• scurtă descriere a activităţii, programului sau entităţii;

• motivul auditării;

• factorii ce influenţează auditul, inclusiv aceia care determină materialitatea (semnificaţia sau importanţa relativă) problemelor luate în consideraţie;

• aprecierea riscurilor; materialitatea şi pragul de materialitate;

• obiectivele auditului;

• întinderea şi modul de abordare a auditului, probele de audit ce trebuie obţinute pentru a atinge obiectivele auditului;

• resursele necesare şi la ce moment;

• estimarea unei taxe pentru audit (dacă este cazul);

• detalii privind persoanele din interiorul entităţii auditate, care asigură legătura cu auditorul;

• programul desfăşurării auditului şi data la care proiectul de raport va fi disponibil pentru discutarea lui preliminară;

• forma, conţinutul şi utilizatorii raportului final.