Planificarea necesarului de resurse umane în unitățile de alimentație

Dezvoltarea turismului intern și internațional, precum și necesitatea satisfacerii nevoilor locale de consum au determinat creșterea considerabilă a bazei tehnico-materiale a sectorului de alimentație publică și implicit sporirea volumului de prestații.

În acest context, o sarcină deosebită o constituie formarea și perfecționarea personalului care asigură serviciile în unitățile de alimentație publică factor determinat pentru realizarea saltului calitativ al serviciilor. Progresul tehnic, ridicarea gardului de civilizație atrag după ele necesitatea ridicării gradului de calificare profesională, concretizată, în ultimă instanță, în îmbunătățirea serviciilor oferite clienților.

Serviciul din restaurant presupune mai multe exigențe, cărora trebuie să le facă față cei ce își aleg această meserie.

Clientul trebuie să găsească în unitățile de alimentație publică amabilitate, ambianță plăcută, discreție, o atmosferă de destindere și confort.

Pentru a realiza acest deziderat, personalul din unitățile de alimentație publică trebuie să dovedească înclinații pentru meseria ce o practică și multă solicitudine.

Organizarea muncii în saloanele de restaurant constituie factorul esențial în prestarea unor servicii de calitate. Stabilirea corectă a numărului de personal și a structurii acestuia reprezintă condiții hotărâtoare pentru bunul mers al activității.

Pentru a putea îndeplini funcțiile menționate, lucrătorii care își desfășoară activitatea în salonul de restaurant trebuie să corespundă, ca pregătire, cerințelor postului și să posede o serie de calității necesare bunei desfășurări a activității.

Activitatea desfășurată în salonul de restaurant este complexă. Procesul tehnologic de servire a meselor se desfășoară în mai multe etape: pregătirea salonului, primirea clienților, informarea acestora asupra meniurilor, efectuarea serviciului propriu-zis, precum și acțiunile de după încheierea serviciului.

Prin natura activității, personalul este obligat să efectueze multiple deplasări de la un loc la altul, atât în direcție plană (orizontală), cât și pe verticală (pe scări) și să păstreze o vreme îndelungată poziția ortostatică.

Efortul fizic al muncitorilor este relativ ridicat, persoanele care practică această activitate fiind supuse la contractarea unor boli ale aparatului circulator.

PARTEA I PLANIFICAREA RESURSELOR UMANE ÎN UNITĂȚILE DE ALIMENTAȚIE

CAPITOLUL 1 PLANIFICAREA RESURSELOR UMANE:CONCEPT, NECESITATE ȘI AVANTAJE

Planificarea este procesul de stabilire a obiectivelor organizației și de identificare a strategiilor necesare pentru a atinge aceste obiective.

Planificarea resurselor umane este o strategie folosită pentru achiziționarea, utilizarea, îmbunătățirea și reținerea resurselor umane ale întreprinderii.

Planificarea resurselor umane este procesul de analiză și de identificare a nevoilor și disponibilităților de forță de muncă ale organizației.

Planificarea resurselor umane reprezintă suma strategiilor de recrutare, selectare, pregătire, orientare profesională, promovare și a regulilor de muncă ale unei organizații; este un proces menit să transpună planurile și obiectivele organizației în cerințe viitoare de angajare, precum și în planuri prevăzute să îndeplinească acele cerințe atât pe termen lung cât și pe termen scurt, prin utilizarea și dezvoltarea resurselor umane, a sistemului de recrutare și angajare a acestora.

Scopul planificării resurselor umane este acela de a obține și păstra personalul necesar

( atât ca număr cât și din punct de vedere al calificărilor și aptitudinilor ) precum și de a anticipa și rezolva problemele legate de surplusul sau deficitul de personal.

Este puțin probabil ca organizațiile să supraviețuiască într-un mediu concurențial și cu competitivitate crescândă dacă ignoră planificarea resurselor umane. Dacă bunul cel mai de valoare al unei organizații constă în oamenii ei, atunci este foarte important să se investească timp și energie în planificarea resurselor umane, deoarece succesul oricărei organizații depinde în cele din urmă de existența oamenilor potriviți la locul potrivit și în momentul potrivit.

Necesitatea planificării resurselor umane apare evidentă și datorită intervalului de timp care există de obicei între recunoașterea nevoii de a ocupa un post și găsirea persoanei potrivite pentru acel post. Această dificultate de a găsi rapid persoanele de care este nevoie pune în pericol realizarea planurilor de dezvoltare a organizației.

Planificarea resurselor umane oferă o serie de avantaje organizației, dintre care amintim:

- Permite o mai bună înțelegere a influențelor strategiei globale a organizației asupra resurselor umane precum și a influenței activităților de personal asupra strategiei respective;

- Managerii au o imagine mai clară asupra dimensionării resurselor umane și a deciziilor ce trebuie luate în acest domeniu;

- Permite utilizarea și dezvoltarea mai eficientă a resurselor umane deoarece planificarea acestora trebuie să preceadă celelalte activități de resurse umane;

- Reduce fluctuația de personal deoarece presupune elaborarea unor programe specifice de menținere a personalului și de dezvoltare a carierei lor în organizație;

- Permite organizațiilor să evite incertitudinile și riscurile, dezechilibrele sau disproporțiile majore în ceea ce privește personalul organizației;