Planificarea unui Audit al Situațiilor Financiare

CAPITOLUL I

AUDIT FINANCIAR - EVOLUŢIE ISTORICĂ, CONCEPT, OBIECTIVE ŞI FORME

Contabilitatea şi auditul au apărut în cadrul unor civilizaţii foarte diferite şi foarte îndepărtate unele de altele din punct de vedere istoric şi geografic: sumeriană, egipteană, greacă, romană, chineză

Etimologic cuvântul “audit” înseamnă “a asculta şi a transmite mai departe” atunci când este tradus din latinescul “audire”. Tradus din limba engleză el exprimă noţiuni ca: revizie contabilă, bilanţ, a revizui, a verifica, a revizui registrele contabile, a face o revizie contabilă.

Auditul conturilor a fost atestat pentru prima dată ca practică curentă pe continentul european în Grecia Antică şi apoi în Imperiul Roman, care consta în verificarea plăţilor şi încasărilor care implicau fondurile publice. Auditul a fost preluat apoi ca practică curentă de către oraşele italiene Florenţa, Genova şi Veneţia având ca obiectiv prevenirea fraudelor.

Periodizarea cea mai elocventă a evoluţiei auditului financiar este cea realizată de Collins L. şi Valin G.,reflectat în următorul tabel.

Tabel 1. Evoluţia auditului financiar

Sursa: Collins Lionel et Valin Gérard – Audit et contrôl interne, Ed. Dalloz,Paris, 1992, pag. 17

Până la începutul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de regi, împăraţi, biserică şi stat cu un singur obiectiv: cel de pedepsire a hoţilor pentru fraudă şi prevenirea unor astfel de fapte cu scopul de a proteja patrimoniul propriu al acelei entităţi. Auditorii financiari aveau un anumit statut social în epoca respectivă, de obicei erau preoţi sau contabili, practic toţi erau consideraţi specialişti, cărora le erau recunoscute calităţile morale. Mai târziu, auditorii financiari erau numiţi din rândul

celor mai buni contabili, lucrările de audit erau cerute de către stat, acţionari sau bănci în scopul de a se găsi soluţii optime de păstrare a integrităţii patrimoniale şi de a se prezenta publicului forma cea mai fidelă.

Sfârşitul secolului al XIX-lea conturează relaţia între auditaţi şi auditori aleşi din rândul profesioniştilor contabili sau jurişti, lucrările de audit financiar sunt comandate de stat, bănci şi acţionari, având drept obiectiv evitarea fraudelor şi a erorilor, atestarea controlului financiar, confirmarea că se respectă regulile contabile, precum şi prezentarea în raportul de audit financiar a imaginii fidele a patrimoniului. Obiectivul lor era acela de atestare a situaţiilor financiare, cu scopul de a evita erorile şi frauda.

Ceea ce a dat o nouă dimensiune profesiei de audit în Anglia în secolul al XIX-lea a fost intervenţia statului în reglementarea sistemului contabil, prin care s-a stabilit un set minim de standarde contabile şi de audit.

De la mijlocul secolului al XIX-lea , societăţile comerciale au început să supună conturile lor verificării experţilor externi întreprinderii. Această mişcare avea loc mai întâi în Marea Britanie, apoi în SUA, Germania şi, ulterior, în Franţa.

Un alt pas important în evoluţia auditului financiar a fost la începutul secolului al XIX-lea când în Marea Britanie, s-au creat cabinetele de audit financiar, controlorii sau revizorii primind denumirea de auditori financiari. În acea perioadă, misiunea cabinetelor de audit consta în administrarea bunurilor unei societăţi aflate în prag de faliment.

În America apar prime semne de conceptualizare a contabilităţii după anul 1887, odată cu crearea Institutului American al Experţilor Contabili Autorizaţi. Profesia de auditor financiar capătă noi valenţe în anul 1933, când Bursa din New York impune companiilor importante să-şi prezinte situaţiile financiare certificate de către un contabil independent şi să anexeze raportul de audit. Raportul de audit devine astfel un element obligatoriu al situaţiilor financiare pentru companiile cotate la Bursă.

O dată cu crearea Standardelor de Audit General Admise , obiectivele auditului au evoluat. În conformitate cu ele, raportul de audit determină gradul de fidelitate al situaţiilor financiare, evaluează sistemul de control financiar, dar mai ales, detectează fraudele şi erorile găsind soluţii pentru eliminarea lor şi a cauzelor care le-au produs.

Termenul de audit a fost popularizat în Franţa începând din 1960 de către cabinetele anglo-saxone de audit, în ciuda originii latine a cuvântului. Activitatea principală a acestor cabinet de audit era, în 1960, verificarea conturilor, dar ea s-a dublat; încă din anii 1970, în Franţa, i s-au adăugat misiuni de consultanţă destinate ameliorării performanţelor.