Planul de management la Parcul Comana

Capitolul 1

Zonarea şi obiectivele din punct de vedere al conservării naturii

Parcul Natural Comana a fost constituit prin Hotararea de Guvern nr. 2151 din 2004 in baza documentatiei elaborate de catre Institutul de Biologie al Academiei Romane. Suprafata totala a parcului este de 24 963 ha si include padure, teren arabil, asezari umane, pasuni, rauri si balti. In Parcul Natural Comana sunt recunoscute in prezent trei arii naturale cu statut de protectie:

I. Oloaga Gradinari (249,4 ha), delimitata pentru protejarea speciei Ruscus aculeatus si a habitatului forestier;

II. Padina Tatarului (231.4,4 ha), desemnata pentru protejarea speciei Paeonia peregrina ssp. Romanica si a habitatului forestier ;

III. Balta Comana (1206,4 ha), habitat caracteristic pentru pasarile acvatice - zona umeda, toate trei fiind incluse in zona de protectie integrala a parcului prin hotararea de infiintare, in baza documentatiei inaintate de catre ICAS - Proiectul Life 8571/2002, „Restaurarea baltii Comana” si a documentatiei elaborate de Institutul de Biologie. Alaturi de cele trei arii naturale mentionate se delimiteaza inca sapte arii protejate considerate a avea o deosebita importanta peisagistica, floristica si faunistica. Acestea sunt: Fantanele – 163,6 ha (padure), Magura-Zboiu – 106,5 ha (padure si valea paraului), Puieni – 15,3 ha, Cranguri – 117,2 ha (padure), Valea Hotilor – 25,6 ha (padure), Valea Gurbanului – 110,4 ha (padure si valea paraului) si Saraturile Comana Gradistea – 99,6 ha.

Parcul Natural Comana este localizat in zona sudica a Romaniei, in Campia Romana, districtul Campiei Burnazului, intre orasele Bucuresti si Giurgiu, la aproximativ 30 de kilometri distanta fata de fiecare dintre ele. Relieful caracteristic este cel de campie plana, cu usoare denivelari formate in cursul evolutiei geologice prin saparea albiilor raurilor Arges, Neajlov, Calnistea si Gurban. Parcul Natural Comana se afla la limita dintre campie forestiera si silvostepa, ceea ce confera parcului particularitati fitocenologice speciale si mare variabilitate floristica. Desi relieful nu este spectaculos, diversitatea biologica este mare. Se poate considera ca Parcul Natural Comana reprezinta a treia zona umeda importanta din sudul Romaniei, dupa Delta Dunarii si Balta Mica a Brailei. Vechimea formarii reliefului si particularitatile retelei hidrografice au modelat campia preexistenta, conducand la aparitia reliefului actual cu vai relativ largi si adanci, situate la altitudini de 42-45 de metri, si campie plana, cu altitudinea de 90-95 de metri. Padurile din cuprinsul Parcului Natural Comana reprezinta o treime din suprafata parcului si constituie ramasite ale Codrilor Vlasiei, mentinute intr-un trup relativ compact. Cele 8023,5 de hectare de padure au asigurat conditiile optime mentinerii si dezvoltarii unui numar mare de specii vegetale rare, a unor organisme animale sau habitate caracteristice. Accesul in Parcul Natural Comana se poate face pe calea ferata Bucuresti - Comana-Giurgiu, pe drumul european Bucuresti-Giurgiu si derivatie pe drumul judetean DJ 411 prin localitatea Gradistea, sau derivatia pe drumul judetean din localitatea Mihai Bravu DJ 412. Primele observatii asupra biodiversitătii exceptionale întâlnite în zona localitătii Comana datează încă din secolul al XVIII-lea si au fost realizate de specialisti renumiti, cum ar fi botanistii Dimitrie Brandza, Dimitrie Grecescu, Z. C. Pantu.

Un studiu sistematic, complex, asupra diversitătii vegetale a fost realizat însă în anul 1974 de către un colectiv de botanisti apartinând Universitătii din Bucuresti condus de I. T. Tarnavschi. Rezultatele cercetărilor s-au concretizat într-o listă de peste 1.200 de specii vegetale. Studiile realizate de către Institutul de Biologie din Bucuresti în perioada 2000-2001 au indicat prezenta în aceasta rezervatie a unui număr inferior de specii vegetale. În ce priveste fauna, asa cum rezultă din studiile existente, zona Parcului Natural Comana este populată cu un număr însemnat de familii din diverse specii, cum ar fi: 157 specii păsări, 9 de reptile, 30 de pesti si 10 de amfibieni. Desigur de-a lungul timpului, importanta zonei s-a bazat pe bogatia resurselor naturale si pe asezarea si configuratia strategica a terenului. Totusi polarizarea s-a facut in jurul centrului cultural, militar, religios si istoric reprezentat de Manastirea Comana, aceasta punandu-si amprenta asupra dezvoltarii unei arii ample. Parcul Natural Comana imprumutand in denumire numele comunei in care isi are sediul, comporta o importanta istorica deosebita in identificarea sa. Binecuvantata cu potential natural, intuit din timpul domniei lui Vlad Tepes care a hotarat construirea unei bisericute de lemn si care a dat locului o importanta religioasa, economica si nu in ultimul rand strategica, localitatea Comana si in special manastirea a fost centrul de cultura in jurul careia a gravitat toata dezvoltarea ulterioara a zonei. Din punct de vedere arheologic exista dovezi de locuire inca din perioada neolitica , acestea evidentiindu-se din singurele sapaturi de intindere efectuate in incinta Mânastirii Comana in anii 1970 – 1971. In stratul neolotic au fost evidentiate fragmente ceramice, precum si unelte de os si de silex, incadrate culturii Vidra, descoperirea certificând in felul acesta cea mai veche perioada de locuire, perioada delimitata cu certitudine in timp. Asezarii neolitice i se suprapune un strat de depuneri aluvionare de circa 0.50 m, ceea ce atesta ca zona a fost parasita o perioada indelungata, peste care se suprapune habitatul medieval.

Cu toate ca din punct de vedere arheologic, al marturiilor materiale exista o pauza in stratele evidentiate, localnicii au existat cu siguranta in perioada migratiilor, intr-o continuitate fireasca de vietuire. Acest lucru este demonstrat de rezonanta cumanica a numelui vetrei locuite, nume care a fost dat de o populatie autohtona care posibil sa fi asistat la venirea, trecerea sau asezarea valului de migratori, nume ce s-a incetatenit in zona Prima informatie certa asupra locului de care ne ocupam se refera la “balta Comanei” mentiune inscrisa intr-un document din 1462 de la Vlad Tepes si pastrata intr-un rezumat redactat in martie 1797. “ [ …] ca sa fie hotarul de la metoh pe calea Giurgiului pâna in calea Prundului si din calea Prundului pâna in calea Mujdreanului, in jos pâna in vale si de acolo pe vale, ca sa fie hotarul pâna unde se impreuna cu balta Comanei drept in iezerul Câlnistei. “(aproximativ limitele actuale ale parcului). Giurgiu, principal vad de trecere catre Constantinopol era legat de tara prin doua drumuri: drumul Marotinului sau al Olacului, care trecea prin Oinacu, Marotin (sau Frasinul de azi), Baneasa, Pietrele, Comana si drumul Sermatestilor care trecea spre Bucuresti prin Caratu, Fratesti, Daia si Vadul Calugarenilor. Asezata astfel in imediata apropiere a cetatii si a apoi a raialei Giurgiu, pe una din caile de legatura dintre tara si principalul vad dunarean, Comana nu putea ramâne in afara miscarii concrete de populatie ce anima aceste drumuri, capatând o importanta atât strategica cât si comerciala. Descoperirea in curtea manastirii actuale a 12 morminte in care s-au gasit monezi din secolul XV si XVI si alte dovezi istorice determina pe cercetatoarea Lia Batrâna sa afirme ca prima bisericuta de lemn de la Comana a fost ctitorita de Vlad Tepes, inconjurându-se mai apoi cu ziduri, constituindu-se in asezamânt monahal si având si functie de aparare a tarii. Marturia inceputurilor Comanei de la Vlad Tepes, o face si Cezar Bolliat in lucrarea “ Monastirile inchinate din Romania ”….. „zidita din temelie de raposatu Vladulu Voevod si in urma reiinoita si inzestrata de Serban Voevod”. Mai târziu Grigore Ionescu confirma ipoteza: “ [ …] intemeiata se pare in 1462 de Vlad Tepes se ruineaza si e refacuta din temelie de Radu Serban”. Aceasta este si parerea lui C.C. Giurescu “ [ …] pe când era boier la 1588 – 1589 a refacut mânastirea Comana, ctitorie a lui Vlad Tepes … “.