Plasamente pe piața de capital

CAP.1 Instrumentele financiare, obiecte ale pietei de capital

1.1 Valori mobiliare. Definirea si gruparea actiunilor

Instrumentele financiare, ca obiecte ale pietei de capital din România, au ca principale componente: valorile mobiliare, contractele futures financiare, optiunile pe instrumente financiare, indicii bursieri.

Valorile mobiliare sunt instrumente financiare si pot fi: actiuni emise de societati comerciale, negociate pe piata de capital; obligatiuni corporatiste emise de societati comerciale sau de stat, cu scadenta mai mare de un an, negociabile pe piata de capital; alte titluri negociate pe piata de capital care dau dreptul achizitionarii acestora prin subscriere sau schimb, implicând o decontare baneasca (cu exceptia instrumentelor de plata). În România principalele componente ale valorilor mobiliare sunt actiunile si obligatiunile.

Actiunile reprezinta fractiuni din capitalul social al unei societati comerciale si desemneaza raporturi juridice între detinatorul acestora si societatea emitenta.

Dupa drepturile pe care le genereaza, actiunile se emit sub doua forme: actiuni ordinare si actiuni preferentiale.

Dupa stadiul în care se afla pe piata de capital, actiunile pot fi: actiuni autorizate (reprezinta numarul maxim de actiuni aprobate de emitent prin statut sa le emita pe piata de-a lungul existentei sale, actiuni care se pot afla partial la emitent, partial pe piata primara si pe cea secundara de capital); actiuni neemise (actiuni autorizate care se afla la emitent); actiuni puse în vânzare (actiuni emise pentru care emitentul înca nu plateste dividend); actiuni aflate pe piata (actiuni emise si puse în vânzare aflate în posesia actionarilor si pentru care emitentul plateste dividende); actiuni de trezorerie (actiuni rascumparate de emitent de pe piata pentru a le revinde când pretul va creste, perioada pentru care nu plateste dividend si dreptul de vot este suspendat).

1.2 Optiuni pe valori mobiliare. Caracteristicile optiunilor pe actiuni

Optiunea este un contract perfectat între un cumparator acoperit (long) si un vânzator fara acoperire (short) prin care cumparatorul are dreptul, dar nu si obligatia, de a achizitiona un anumit numar de valori mobiliare numite active suport, la scadenta (optiune de tip european) sau în orice moment pâna la scadenta (optiune de tip american), la un pret prestabilit, numit pret de exercitare, în schimbul platii primei catre vânzator care are obligatia de a livra sau nu activul suport în functie de decizia cumparatorului.

Optiunea are urmatoarele elemente obligatorii: marimea optiunii (numarul valorilor mobiliare, de exemplu 100 actiuni); durata de viata (perioada în care poate fi exercitata optiunea pâna la o anumita data, numita data expirarii); pretul de exercitare (stabilit în momentul redactarii contractului); prima (sau pretul optiunii, care se achita de catre cumparator dupa confirmarea tranzactiei si este singura marime care face obiectul negocierii).

Sensul operatiunii pentru care se redacteaza optiunea determina doua tipuri de optiuni: optiunea de cumparare (call) da dreptul cumparatorului sa cumpere de la vânzator instrumentul financiar suport în orice moment pâna la data scadenta sau la data scadenta la un pret prestabilit platind o prima; optiunea de vânzare (put) da dreptul cumparatorului sa vânda instrumentul financiar suport la o data ulterioara, la un pret prestabilit în schimbul unei prime.

Caracteristicile optiunilor pe actiuni sunt: pretul de exercitare, care variaza cu o marime fixa în anumite intervale; data expirarii, care este fixa; data livrarii, care este aceeasi cu data expirarii.