Plățile electronice - transferurile electronice de fonduri, canale alternative de plăți electronice, internetul bancar

Introducere

Odată cu apariția banilor, evoluția ființei umane a luat o altă întorsătură, au început să descopere tainele comerțului, iar dezvoltarea acestuia presupunea mijlocirea lui cu ajutorul instrumentelor de plată. Pornind de la diferite obiecte care aveau o anumită valoare cum ar fi: pene rare, pietre prețioase și animale, oamenii au început să folosească aurul, apoi bancnotele, pentru ca într-un final să ajungă la ceea ce se numesc banii electronici. Folosirea lor este încă în faza incipientă, timidă, dar extinderea pe scară largă este o certitudine.

Circulația acestor bani presupune un sistem deosebit, și anume existența unui suport virtual, în care ei să existe. Fie că sunt bani de cont, fie că sunt „unități” electronice, internetul și rețelele informatice sunt mediul ideal de circulație a acestora.

1. Plățile electronice

Progresele deosebite realizate în domeniile informaticii și telecomunicațiilor au revoluționat societatea și au schimbat radical relațiile bancă - client și chiar conceptul despre banca. Noile tehnologii au devenit atât un catalizator al marilor schimbări de care beneficiază consumatorii de servicii bancare, cât și un suport pentru bănci care încearcă să răspundă noilor cerințe.

Conceptul cheie al sistemelor de plăți este instrumentul de plată scriptural și ulterior electronic. Acesta reprezintă un document (pe suport hârtie sau suport electronic) prin intermediul căruia se sting datoriile între două contrapartide (una care plătește și cealaltă care este beneficiarul banilor). Instrumentul de plată ca vector al sistemelor de plăți conține în esență instrucțiuni și informații obligatorii și care de regulă sunt date de plătitor. Acestea permit transferul fondurilor de la plătitor la beneficiarul banilor prin intermediul unuia sau mai multor sisteme bancare (în cazul plăților interne transferul se realizează prin interemediul sistemului bancar național, în cazul celor internaționale se conectează mai multe sisteme bancare naționale).

Transferul fondurilor poate fi:

- Transfer intrabancar - de la o unitate operativă la alta aparținând aceleiași bănci (fondurile nu tranzitează sistemul de plăți)

- Transfer interbancar (intern și extern) - fondurile tranzitează unul sau mai multe sisteme de plăți.

În literatura de specialitate, plățile electronice sunt definite ca o formă electronică, complet informatizată și automatizată, de organizare a relațiilor de plăti între participanții la o tranzacție, pe baza unui set de reguli și proceduri operatorii. Într-o varianta mai pragmatică, specialiștii de la Banca Mondială, consideră că operațiunile financiare electronice reprezintă utilizarea mijloacelor electronice în scopul schimbului de informații, al transferului de simboluri sau reprezentări ale valorii și a executării de tranzacții într-un mediu comercial. Acest concept cuprinde patru canale: transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice, transferul de instrucțiuni de plată și confirmarea plății.

Legislația românescă (Regulamentul BNR nr. 4/2002), bazată pe cea comunitară, consideră că o plată electronică reprezintă orice operațiune de plata inițiată prin inermediul instrumentelor de plata electronică prin care se pot retrage sume în numerar, efectua plăti pentru achiziționarea de bunuri sau servicii, plata obligațiilor către autoritățile administrației publice și transferuri de fonduri între conturi.

Instrumentele de plată electronică sunt de două feluri:

-instrumente de plată la distanță (cardul, ordinul de plata electronic, cecul electronic);

-instrumente de plată de tip monedă electronică (portofelul electronic)

Instrumentele de plata la distanță permit deținătorului să aibă acces la fondurile aflate in contul său bancar și mijlocesc efectuarea de plăti către un beneficiar sau alt gen de transfer de fonduri și care necesită un nume de utilizator și un cod personal de identificare, așa cum este cardul de debit sau de credit. În această categorie se includ și aplicațiile de tip internet-banking și home-banking bazate pe cardurile clasice.

Instrumentele de plată de tip monedă electronică permit accesul numai la un depozit electronic (deci nu direct la contul bancar) constituit în prealabil și instrumentul poate fi sau nu reîncărcabil cu o anumită valoare (unități valorice de monedă electronică). Instrumente de plată de tip monedă electronică pot fi chip-cardul, memoria unui calculator (portofelul electronic) sau alt dispozitiv electronic pe care sunt stocate unități valorice de monedă din care se pot face plăți către altă entitate care acceptă această modalitate de plată.

În ansamblu, plățile electronice cuprind totalitatea entităților, echipamentelor și procedurilor de lucru care conlucrează pentru efectuarea plății tranzacțiilor,trăsătura fundamentală a unui sistem electronic de plăți constă în rapiditatea cu care circulă informația-bani. Datorită infrastructurii ce integrează sistemul de reglementare, sistemul informatic și cel de telecomunicații, informația ajunge să circule aproape instantaneu, adică în timp real,spre deosebire de sistemele clasice de plăți fără numerar.

Indiferent de modul de plată, momentul plății este considerat numai atunci când banii sunt înregistrați în evidență băncii beneficiarului de fonduri. În funcționarea sa, procedeul electronic de plăți produce efecte de natură juridică, economică, financiară, tehnică și chiar psihologică, adică fenomenul încrederii neîntrerupte în monedă până la desăvârșirea procesului de plată.