Cuprins
- Capitolul 1
- RESURSELE UMANE ÎN ORGANIZAŢIILE CONTEMPORANE
- pag.3
- 1.1. Definirea, importanţa şi rolul resurselor umane pag.3
- 1.2. Cadrul conceptual al managementului resurselor umane pag.4
- 1.3. Funcţiile managementului resurselor umane pag.5
- 1.3.1. Funcţia de asigurare pag.6
- 1.3.2. Funcţia de dezvoltare pag.8
- 1.3.3. Funcţia de motivare pag.8
- 1.3.4. Funcţia de menţinere pag.9
- Capitolul 2
- MOTIVAREA PENTRU PERFORMANŢĂ pag.11
- 2.1. Motivarea – Factor important în obţinerea performanţei pag.11
- 2.2. Teorii motivaţionale pag.12
- 2.2.1. Teoria nevoilor lui Maslow pag.14
- 2.2.2. Teoria lui Herzberg pag.14
- 2.2.3. Teoria aşteptărilor VIE a lui Vroom pag.14
- 2.2.4. Teoriile x şi y pag.15
- 2.2.5. Teoria analizei tranzacţiei pag.16
- 2.2.6. Teoria definirii obiectivelor pag.17
- 2.2.7. Teoria achiziţiei succeselor pag.17
- 2.3. Componentele motivaţiei pag.18
- 2.4. Factorii motivării pag.19
- 2.5. Rolurile motivării pag.20
- 2.6. Tipuri de motivare pag.22
- Capitolul 3
- PERFORMANŢA PROFESIONALĂ pag.24
- 3.1. Evaluarea performanţelor profesionale pag.24
- 3.2. Metode şi tehnici de evaluare a performanţelor pag.25
- 3.3. Criterii de evaluare şi standarde de performanţă pag.26
- 3.4. Promovarea profesională pag.29
- Capitolul 4
- CONEXIUNEA MOTIVAŢIE – PERFORMANŢĂ PROFESIONALĂ – SATISFACŢIE
- pag.31
- 4.1. Performanţa profesională pag.31
- 4.1.1. Performanţa individuală pag.32
- 4.2. Competenţa profesională pag.34
- 4.3. Motivaţia muncii pag.34
- 4.4. Relaţia motivare-demotivare pag.35
- 4.5. Satisfacţia muncii pag.36
- 4.6. Evaluarea performanţei profesionale pag.38
- Capitolul 5
- STUDIU DE CAZ LA S.C. ETA2U S.R.L. TIMIŞOARA pag.41
- 5.1. Prezentarea societăţii pag.41
- 5.1.1. Diviziile S.C. ETA2U S.R.L pag.42
- 5.1.2. Certificării pag.43
- 5.1.3. Servicii reprezentative furnizate pag.44
- 5.1.4. Politica în domeniul calităţii pag.45
- 5.1.5. Autoritate şi responsabilitate pag.45
- 5.1.6. Structura organizatorică pag.46
- 5.2. Analiza funcţiei de resurse umane în cadrul S.C. ETA2U S.R.L pag.48
- 5.2.1. Atribuţii pag.48
- 5.2.2. Analiza structurii personalului pag.48
- 5.3. Determinarea nivelului de satisfacţie şi motivare existent pag.50
- 5.3.1. Chestionar pentru determinarea nivelului de satisfacţie în muncă
- pag.50
- 5.3.2. Chestionar ,,Satisfacţie în muncă” pag.55
- 5.4. Concluzii pag.58
Extras din proiect
CAPITOLUL 1
RESURSELE UMANE ÎN ORGANIZAŢIILE
CONTEMPORANE
1.1. DEFINIREA, IMPORTANŢA SI ROLUL RESURSELOR UMANE
Managementul resurselor umane constituie complexul de activităţi orientate către utilizarea eficienta a personalului unei organizaţii, urmărindu-se atât realizarea obiectivelor acesteia cât şi satisfacerea nevoilor angajaţilor.
Conceptul de resurse umane nu este nou. P. Drucker în lucrarea sa “The Practice of Management” atribuia managementului trei funcţii: obţinerea performantei economice, conducerea managerilor si managementul muncitorilor şi al muncii. “Omul e singura resursă aflată la dispoziţia omului care poate fi dezvoltată” afirma el, şi “Oamenii trebuie consideraţi ca resurse... Managerii şi muncitorii reprezintă împreună resursele umane ale unei organizaţii.”
Individul, prin structura sa, prin sentimente, mentalitate, cultura, motivaţie, dorinţe şi în special prin conştiinţa de sine, reprezintă marea necunoscută a unui sistem, putând împiedica sau, dimpotrivă, putând potenţa o acţiune, un proces, o activitate.
Totodată, prin natura sa de fiinţă sociabilă, omul trăieşte şi acţionează în colectivitate, face parte din anumite grupuri de care se simte mai mult sau mai puţin ataşat, grupuri care la rândul lor interacţionează cu alte grupuri, depinzând de unele şi exercitând influenţe asupra altora. Prin urmare, iniţierea şi desfăşurarea cu succes a activităţilor diferitelor organizaţii depind într-o măsură covârşitoare de gradul în care este înţeles, motivat şi coordonat factorul uman.
Resursele umane constituie elementul creator, activ si coordonator al activităţii din cadrul organizaţiilor, ele influenţând decisiv eficacitatea utilizării resurselor materiale, financiare şi informaţionale.
A descrie oamenii ca fiind “resurse” le subliniază importanţa şi arată faptul că managementul lor cere nivele înalte de preocupare sinceră faţă de oameni, atenţie şi profesionalism.
Evoluţia practicii şi gândirii manageriale a determinat deplasarea atenţiei specialiştilor de la factorul material către resursa umana. S-a ajuns astfel la concluzia că individul este mai mult decât o simplă componentă a factorilor productivi, iar managementul resurselor umane depăşeşte principiile rigide ale gestionării activelor firmei, trebuind să ţină seama de o serie de caracteristici ce scapă calculului economic.
Numai luând în considerare toate aspectele ce definesc personalitatea umană, abilităţile, cunoştinţele, aspiraţiile, trăsăturile de temperament şi caracter, managementul poate reuşi să conducă resursa cea mai preţioasă, unica resursă dotată cu capacitatea de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite.
Accentuarea rolului resurselor umane nu semnifică însă o subevaluare a celorlalte resurse.Conceperea sistemică a firmei implică abordarea interdependentă a resurselor, pornind de la obiectivele fundamentale la a căror realizare concură împreună, de la conexiunile de esenţă ce există între ele. Supralicitarea resurselor umane în detrimentul celorlalte afectează echilibrul dinamic al organizaţiei ce condiţionează funcţionarea şi dezvoltarea sa profitabilă. Dată fiind importanţa şi specificul lor, resursele umane fac, în ultimele două decenii, şi obiectul special de studiu al unei subramuri de bază a managementului - managementul resurselor umane.
În literatura de specialitate, managementul a fost definit de Mary Parker Follet ca fiind "arta de a determina realizarea unor lucruri cu ajutorul oamenilor" .
După alţi autori, o modalitate mai concisă de spune acelaşi lucru este aceea conform careia managementul înseamna a pune pe alţii să facă treabă" .
Dacă se au în vedere definiţiile deja prezentate, precum şi una din definiţiile de lucru, considerată simplă şi utilă, dată managementului, conform careia esenţa acestuia constă în "atingerea unor obiective predeterminate prin intermediul altor oameni" sau, după cum afirma De Cenzo, "în obtinerea unor activităţi eficiente ca şi prin intermediul altor oameni" , rezultă că managementul resurselor umane este vital, deoarece sintetizează şi exprimă cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umană.
De asemenea, managementul resurselor umane este, după cum se exprimă George T. Milkovich si John W. Boudreau, un domeniu stiinţific deosebit de important şi în acelaşi timp fascinant, deoarece implică oameni şi decizii în legatură cu aceştia.
Numai prin satisfacerea nevoilor angajatului se va putea obţine implicarea acestuia în realizarea obiectivelor organizaţiei şi numai contribuind la succesul organizaţiei angajaţii vor putea să-şi satisfacă nevoile legate de munca pe care o desfăşoară numai atunci când cei implicaţi înţeleg această relaţie managementul resurselor umane ocupă o poziţie importantă în cadrul organizaţiei şi poate contribui la succesului acesteia.
Principiile esenţiale ale managementului resurselor umane sunt:
1. Aprecierea factorului uman ca o resursă vitală;
2. Corelarea, într-o manieră integrată, a politicilor şi sistemelor privind resursele umane cu misiunea şi strategia organizaţiei;
3. Preocuparea susţinută de concentrare şi direcţionare a capacităţilor şi eforturilor individuale în vederea realizării eficiente a misiunii şi obiectivelor stabilite;
4. Dezvoltarea unei culturi organizaţionale sănătoase.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politica Agricola.doc