Politica Agricolă Comună

CAPITOLUL I

POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ. ISTORIE ȘI DEZVOLTARE

1.1. ÎNCEPUTUL POLITICII AGRICOLE COMUNE

Statele fondatoare ale Comunităţii Economice Europene au fost de acord că agricultura trebuie inclusă în piaţa comună. Pentru aceasta era nevoie de o politică agricolă comună care să armonizeze diferitele mecanisme naţionale de sprijin şi să stabilească nişte bariere vamale comune pentru bunurile venind din ţările nemembre. Politica agricolă comună (PAC) a fost una din primele politici decise la nivel comunitar.

Ea a apărut pe fondul lipsei de alimente și a sărăciei rurale după cel de-al doilea răboi mondial. Accentul s-a pus inițial pe încurajarea unei mai bune productivități în lanțul alimentar, astfel încât consumatorii să beneficieze de o ofertă stabilă de hrană pe care să și-o poată permite, dar și ca să asigure că UE va avea un sector agricol viabil. PAC a început prin a oferi subvenții și prețuri garantate cultivatorilor, asigurându-le stimulentele necesare pentru a produce. Asistența financiară a fost acordată pentru restructurarea agriculturii, în incercarea de a asigura dezvoltarea fermelor în mărime și în management, precum și în dezvoltarea unor aptitudini tehno-logistice astfel încât să fie adaptate climatului economico-social de atunci.

Ideea Politicii Agricole Comune a fost formulată în 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma privind crearea Economiei Europene de către 6 state:Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg.Principiile sale directoare au fost stabilite la Conferința de la Stressa (Italia) în iulie 1958.În iunie 1960 Comisia Europeană a prezentat propuneri de creare a Politicii Agricole Comune , iar aplicarea efectivă a început din 1962 în urma semnării acordului de la Bruxelles.În acest acord au fost stabilite elementele cadru ale PAC, respectiv obiective, principii, mecanisme de funcționare, produsele sau grupele de produse supuse intervenției, reglementări unice privind producția, prețurile, importurile, exporturile.

1.2. PRINCIPALELE MOTIVE ALE CREĂRII PAC:

1. Caracterul strategic al produselor agroalimentare;

2. Recunoașterea specificului economic, natural și social al producției agricole;

3. Interesul comun al producătorilor și consumatorilor în stabilizarea piețelor;

4. Ponderea relativ ridicată a populației rurale.

1.3.OBIECTIVE CADRU ALE PAC:

1. Creșterea productivității agricole prin promovarea progresului tehnic;

- asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole;

- utilizarea optimă a factorilor.

2. Asigurarea unui standard de viață echitabil producătorilor agricoli prin creșterea veniturilor lor;

3. Stabilizarea piețelor agricole;

4. Garantarea securității alimentare, a ofertei de produse alimentare;

5. Asigurarea de prețuri rezonabile pentru consumatori.

Dintre aceste obiective numai cel de-al doilea și al treilea îi favorizau pe producătorii agricoli iar celelalte obictive îi avantajau pe consumatori.

1.4.PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PAC

În 1958 la Conferința de la Stressa au fost adoptate și principiile fundamentale ale PAC:

a) Principiul unicității pieței – presupune libera circulație a produselor agricole și agroalimentare în cadrul comunității, reglementarea comună a prețurilor, a regulilor competiționale, stabilitatea cursurilor valutare.Unicitatea pieței implica și prețuri comune în toată comunitatea.În principiu, prețurile se stabilesc pe baza confruntării cererii cu oferta, dar ele nu trebuie să varieze de la o regiune la alta, decât în funcție de condițiile naturale și de distanța față de marile centre de consum.

b) Principiul preferinței comunitare – este un principiu foarte important și semnifică faptul că produsele din comunitate trebuie să fie preferate în favoarea produselor din import pentru a proteja veniturile producătorilor de fluctuațiile prețurilor mondiale și de importurile făcute la prețuri mici. În acest scop importurile au fost supuse unei taxe de intrare cunoscută sub numele de prelevare la import, determinată ca diferenţa dintre preţul la frontieră şi preţul de referinţă la intrare stabilit anual de către instituţiile europene. Taxa de prelevare determină scumpirea produselor extra-comunitare peste nivelul preţurilor interne. În paralel, s-a introdus un sistem de subvenţionare a exporturilor (restituiri la export) pentru a permite produselor comunitare mai scumpe să fie competitive pe piaţa mondială.

c) Principiul solidarității financiare -- se realizează prin utilizarea bugetului comunitar ca principal instrument financiar pentru aplicarea măsurilor PAC. Statele membre nu-şi mai sprijină direct proprii agricultori din bugetul naţional. Ele contribuie la constituirea bugetului comunitar, din care apoi se finanţează toate cheltuielile legate de aplicarea măsurilor PAC. Acest lucru se realizează prin intermediul Fondului European de Orientare și Garanție Agricole (F.E.O.G.A.).

Cele trei principii sunt interdependente neputând fi aplicate separat. Menţinerea acestor principii de bază reprezintă siguranţa conferită de Uniune fermierilor şi lumii agricole. Pe viitor politica preţurilor trebuie să fie mai competitivă pentru a face faţă concurenţei inevitabile atât pe piaţa internă cât şi pe pieţele mondiale. Pentru aceasta a fost instaurat un sistem de plăţi directe în favoarea celor 10 milioane de agricultori ai UE. Reforma PAC incită agricultorii să recurgă la metode de producţie mai puţin intensive. În felul acesta se vor reduce excedentele şi se va realiza un impact pozitiv asupra mediului.

1.5.ORGANIZAREA PAC

În baza Tratatului din 1962 s-a înființat Comisia pentru Finanțarea PAC.Consiliul Comunității Europene a luat măsuri în ce privește organizarea pieței comune pentru diferite produse agricole: cereale, carne de porc, carne de pasăre, carne de bovine, produse lactate, fructe, legume, zahăr și materii grase. În baza tratatului Comisia de Finanțare a Politicii Agricole Comune consultă în mod permanent atât Parlamentul European cât și Comitetul Economic și Social al Uniunii Europene.

Instituțiile implicate în elaborarea și gestionarea PAC sunt următoarele:

• Consiliul Uniunii Europene pentru Agricultură și Pescuit care deține puterea legislativă și în care decoziile se iau cu majoritate.

• Parlamentul Euopean care are rol consultativ și care este asistat de un comitet ca un organ permanent.

• Comisia Europeană care are 2 atribute majore:

- una privind inițiativa legislativă;

- a doua, cea a implementării PAC.

Comisia este asistată de 3 comitete:

- Comitetul pentru managementul Organizațiilor Comune de Piață, câte unul pentru fiecare Organizație de Piață;

- Comitetul de reglementare cu rol consultativ în elaborarea legislației;

- Comitetele consultative formate din repreentați ai grupurilor de interese.

Securitatea alimentară intră în atribuțiile Autorității Europene pentru securitatea alimentelor, organizație independentă creată în ianuarie 2001 cu rol consultativ pe lângă comisii.