Politica Agricolă Comună

Introducere

Uniunea Europeană are ca misiune fundamentală organizarea relaţiilor dintre statele membre într-o manieră coerentă şi pe baza solidarităţii dintre ele. Activitatea Uniunii Europene se bazează pe trei deziderate majore, precum:

unitatea economică şi monetară, piaţa comună, la care se adaugă coeziunea şi solidaritatea dintre ţările membre. Pentru a realiza aceste deziderate, încă de la început s-a acţionat pe baza unor politici economice. Una din aceste politici este Politica Agricolă Comună. De la fondarea sa, şi până în prezent PAC a influenţat şi a determinat modul de viaţă al agricultorilor, dar şi al consumatorilor. Pe toată această perioadă, Politica Agricolă Comună s-a bazat pe trei principii fundamentale, precum unicitatea pieţei şi a preţurilor, preferinţa comunitară în aprovizionarea statelor membre cu produse agricole şi solidaritatea financiară. Obiectivele iniţiale ale politicii agricole comune au vizat asigurarea securităţii alimentare şi eliminarea decalajelor dintre ţările membre prin creşterea competitivităţii agricole pe calea modernizarii, în vederea creşterii veniturilor şi stabilizării pieţelor agricole. Aceste obiective au fost atinse treptat prin crearea şi utilizarea unor instituţii şi mecanisme economico-financiare din cadrul sistemului Organizărilor Comune de Piaţă. La început Comunitatea Europeană a trebuit să gestioneze deficitele agroalimentare şi sărăcia, însă ca urmare a aplicării a Politici Agricole Comune s-a ajuns în situaţia de a gestiona excedentele de producţie. În acest răstimp, Politica Agricolă Comună a fost reformată de mai multe ori pentru a fi adaptată la condiţiile şi cerinţele concrete ale pieţei comunitare şi mondiale. De fiecare dată, au rămas valabile principiile fundamentale, dar instrumentele folosite şi mecanismele de aplicare s-au schimbat în procesul de reformă a Politicii Agricole Comune.

CAPITOLUL I – ASPECTE PRIVIND UNELE POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE

1.1Politica comercială

Politica comercială fost una dintre primele politici conturate şi aplicate în totalitate de statele UE încă din 1957. Aceasta exprimă totalitatea reglementărilor cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar etc. adoptate de către o ţară sau o comunitate de ţări în scopul stimulării sau restrangerii schimburilor comerciale externe,conform intereselor proprii. Politica comercială este una dintre pilonii principali ai relaţiilor UE cu ţările terţe.

Realizarea unei politici comerciale comune a facut parte din planul iniţial de integrare economică europeană, astfel că politica comercială a UE este comună in linii mari in raport cu restul lumii înca din 1968, odată cu realizarea Uniunii Vamale. Uniunea Vamală a deschis, extins şi dezvoltat accesul către o piaţă comună unică.” Ea a reprezentat o bază sigură pentru o integrare mai profundă, fără realizarea acesteia, politica comercială, politica agricolă si coordonarea politicilor economice si monetare “.

Încă prin Tratatul de la Roma, politica comercială a fost inclusă între instrumentele principale de realizare a integrării pieţelor naţionale într-o piaţă regională unică cu scopul accelerării cresterii economice, a ridicării eficienţei şi competitivităţi economice şi a crearii premiselor de adancire a integrarii interstatale. Pentru Comunitatea Europeană, raţiunea unei politici comerciale comune rezidă din faptul că libera circulaţie a bunurilor si serviciilor din cadrul Comunităţii nu se poate realiza cu politici comerciale naţionale diferite.

În baza prevederilor Tratatelor Cconstitutive şi a celorlate norme care reglementează relaţiile comerciale ale UE cu ţările terţe se poate afirma că UE are o politică comercială comună axată pe liberalizarea schimburilor în domeniul industrial şi relativ protecţionistă în sectorul agricol.

Principalele instrumente de politică comercială sunt :

-de natură tarifară(vamală) ;

-de natură netarifară ;

-de natură promoţională şi de stimulare

Protecţia tarifară se realizează prin intermediul taxelor vamale.

În cadrul barierelor netarifare utilizate în cadrul politicilor comerciale se include reglementările cantitative, măsurile antidumping precum şi alte măsuri netarifare.

Măsurile de politică comercială promoţională şi de stimulare au drept scop să impulsioneze exporturile globale ale ţării (sau comunităţii) respective.

La baza politicii comerciale se află Tratatul de la Roma, al cărui titlu I din partea a II-a se numea ‘’ Libera circulaţie a mărfurilor’’. În cadrul acestuia se facea referiri la următoarele aspecte :

-eliminarea taxelor vamale între statele membre ;

-instituirea tarifului vamal comun;

-eliminarea restricţiilor cantitative între statele membre;

-practicile de dumping.

Cadrul legal actual al politicii comerciale este cel stabilit prin Tratatul de la Maastricht modificat prin Tratatul de la Amsterdam. Astfel articolele 131 si 133 pun bazele politicii comerciale comune faţă de ţările terţe.

În conformitate cu articolul 131 prin stabilirea uniunii vamale între ele, statele membre urmăresc să contribuie, în interesul comun, la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial, la eliminarea prograsivă a restricţiilor din comerţul internaţional şi la reducerea barierelor tarifare. Acelasi articol prevedea faptul că prin eliminarea drepturilor între statele membre se urmăreşte o incidenţă favorabilă asupra creşterii forţei concurenţiale a întreprinderilor din aceste state.

În virtutea acestor prevederi, se poate spune că obiectivele acestei politici sunt:

-promovarea comerţului cu alte state şi a liberului schimb;

-cresterea forţei competitive a societăţilor comunitare.

Articolul 133 stabileste că politica comercială comună se refera la comerţul cu mărfuri, servicii şi aspecte legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectulă.

Totodată, sunt incluse şi prevederi speciale privind anumite domenii: cum ar fi audiovizualul, cultura, educatia, serviciile sociale si de sănatate.

Domeniile vizate de formularea pliticii comerciale comune sunt :

-modificările nivelului taxelor vamale ;

-incheierea acordurilor vamale şi comerciale ;

-uniformizarea măsurilor de liberalizare ;