Politica comercială a României în conextul aderării la UE

INTRODUCERE

Politica comercială determină în general un impact semnificativ asupra nivelului competitivităţii, aspect care stă la baza majorităţii obiectivelor enumerate mai sus. Ele influenţează volumul şi valoarea importurilor ţării şi performanţa exporturilor, modifică comportamentul producătorilor şi se resimt la nivelul majorităţii consumatorilor. Ele pot de asemenea produce efecte indirecte pe piaţa forţei de muncă şi în sectorul bunurilor interne comercializabile. Reglementările în domeniul vamal determină schimbări instituţionale şi generează astfel şocuri în mediul de afaceri intern şi modificări ale atractivităţii economiei locale.

Negocierile de aderare cu România au fost finalizate cu succes la data de 14 decembrie 2004. După semnarea Tratatului de Aderare la 25 aprilie 2005 a urmat etapa următoare şi anume, la 1 ianuarie 2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene.

În cadrul acestui proiect ne-am propus să surprindem deficienţele rămase în ceea ce priveşte politicile, legislaţia şi implementarea acesteia, precum şi măsurile care mai trebuie luate. Astfel am analizat evoluţia celor 4 libertăţi fundamentale: a mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor, a persoanelor înainte si după aderarea României. Am surprins elementele referitoare la politica de concurenţă şi tariful vamal comun.

Am enumerat avantajele şi dezavantajele dobândite de România în contextul integrării în Uniunea Europeană şi am încheiat cu câteva concluzii şi recomandări în ceea ce priveşte situaţia politicii comerciale a României.

1. Adoptarea de către România a politicii comerciale comune a Uniunii Europene

Politica comercială exprimă totalitatea reglementărilor cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, etc. adoptate de către o ţară sau o comunitate de ţări în scopul stimulării sau restrângerii schimburilor comerciale externe, conform intereselor proprii. Politica comercială este unul din pilonii principali ai relaţiilor Uniunii Europene cu ţările terţe.

Realizarea unei politici comerciale comune a făcut parte din planul iniţial de integrare economică europeană, astfel că politica comercială a UE(iniţial CEE) este comună în linii mari în raport cu restul lumii încă din 1968, odată cu realizarea Uniunii Vamale.

Încă prin Tratatul de la Roma, politica comercială comună a fost inclusă între instrumentele principale de realizare a integrării pieţelor naţionale într-o piaţă regională unică cu scopul accelerării creşterii economice, a ridicării eficienţei şi competitivităţii economice şi a creării premiselor de adâncire a integrării interstatale. Pentru Comunitatea Europeană, raţiunea unei politici comerciale comună rezidă din faptul că libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor din cadrul Comunităţii nu se poate realiza cu politici comerciale naţionale diferite.

În baza prevederilor Tratatelor constitutive şi a celorlalte norme(legislaţie secundară, tratate multi- şi bilaterale încheiate de Comunitatea Europeană) care reglementează relaţiile comerciale ale UE cu ţările terţe se poate afirma că Uniunea Europeană are o politică comercială comună axată pe liberalizarea schimburilor în domeniul industrial şi relativ protecţionistă în sectorul agricol .

Principalele instrumente de politică comercială pot fi:

- de natură tarifară(vamală);

- de natură netarifară;

- de natură promoţională şi de stimulare.

Protecţia tarifară se realizează prin intermediul taxelor vamale.

În cadrul barierelor netarifare utilizate în cadrul politicilor comerciale se includ reglementările cantitative, măsurile antidumping, precum şi alte măsuri netarifare.

Măsurile de politică comercială promoţională şi de stimulare au drept scop să impulsioneze exporturile globale ale ţării(sau comunităţii) respective.

La baza politicii comerciale comune se află Tratatul de la Roma, al cărui titlu I din partea a II-a se numea „Libera circulaţie a mărfurilor”. În cadrul acestuia se făceau referiri la următoarele aspecte:

- eliminarea taxelor vamale între statele membre;

- instituirea tarifului vamal comun;

- eliminarea restricţiilor cantitative între statele membre;

- practicile de dumping.