Politica Comercială a Uniunii Europene

INTRODUCERE

Politica comercială este unul din pilonii principali ai relaţiilor Uniunii Europene cu ţările terţe.

Înca prin Tratatul de la Roma, politica comercială comună a fost inclusă între instrumentele principale de realizare a integrării pieţelor naţionale într-o piaţa regională unică cu scopul accelerării creşterii economice, a ridicării eficienţei şi competitivităţii economice şi a creării premiselor de adâncire a integrării interstatale. Pentru Comunitatea Europeană, raţiunea unei politici comerciale comună rezidă din faptul că libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor din cadrul Comunităţii nu se poate realiza cu politici comerciale naţionale diferite.

Politica comercială exprimă totalitatea reglementărilor cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, adoptate de către o ţară sau o comunitate de ţări în scopul stimulării sau restrângerii schimburilor comerciale externe, conform intereselor proprii.

La baza politicii comerciale comune se află Tratatul de la Roma, al cărui titlu I din partea a II-a se numea „Libera circulaţie a mărfurilor”. În cadrul acestuia se făceau referiri la următoarele aspecte:

eliminarea taxelor vamale între statele membre, instituirea tarifului vamal comun, eliminarea restricţiilor cantitative între statele membre, practicile de dumping.

De forarte mult timp, practica economică, dar şi teoria, arată că schimburile dintre indivizi, dintre agenţi micro sau macroeconomici confer acestora, în parte, posibilitatea de organizare a producţiei şi de alocare eficace a resurselor.

Motivaţia alegerii acestui subiecte de studiu o reprezintă dorinţa de cercetare, cunoaştere, învăţare şi acumulare de cunoştiinţe a ceea ce înseamnă politica comercială a unei ţări membre a Uniunii Europne, cum a luat fiinţă uniunea, care sunt statele care o compun şi cum funcţionează aceasta. Un alt lucru care ma determinat să aleg această temă de studiu, este aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, aceasta având loc la 1 ianuarie 2007.

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă pentru întreaga societate românească un obiectiv strategic de maximă importanţă, fiind susţinut, în mod constant, de toate instituţiile statului, precum şi de forţele politice parlamentare, de societatea civilă în general.

Capitolul I surprinde aspecte teoretice privind politica comercială, instrumentele de politică financiară care se impart în 2 categorii: instrumente de politica comercială tarifară şi instrumente de politică comercială netarifară.

În capitolul II este evidenţiată politica comercială a Uniunii Europene, unde este evidenţiată o scurtă prezentare a Uniunii şi statele membre care o formează, aspect teoretice, prezentarea uniunii vamale şi a tarifului vamal comun, relaţiile pe care Uniunea Europeană le are cu terţe ţări, şi acordurile comerciale stabilite între Uniune şi ţările care au semnat acorduri cu aceasta.

Capitolul III evidenţiază măsurile şi practicile comerciale în Uniunea Europeană, unde ne sunt prezentate procedurile vamale ce se aplică mărfurilor aflate în vamă, aplicarea taxelor vamale asupra mărfurilor tranzacţionate în vămi, restricţiile care se impun în vamă potrivit legii.

Ţările dezvoltate economic urmăresc, prin intermediul politicilor comerciale promovate, cucerirea de noi surse de aprovizionare cu materii prime, menţinerea şi cucerirea unor pieţe externe de desfacere, stimularea dezvoltării ramurilor strategice din economia lor naţională. Atunci când auzim termenul de Uniune Europeană, gandul ne duce la un centru de putere politică, la o comunitate stabilă, un pilon important în lume.

Demersul nu este încheiat. În continuare, întrebări precum cele lansate de Paul Krugman, “A trecut oare vremea comerţului?” sau “Este liberal –schimb de vânzare?” , ne îndeamnă la reflecţie pe marginea acestui fenomen.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND POLITICA COMERCIALĂ

1.1. Politica comercială – aspecte teoretice

În modalităţile consacrate de-a lungul istoriei umanităţii, comerţul a jucat, joacă şi cu siguranţă va juca un rol important în evoluţia relaţiilor dintre ţările lumii. Motivaţia dezvoltării acestei activităţi umane îşi găseşte sorgintea în nevoia preocupării unor bunuri şi servicii, care nu se produc în ţară. Pentru obţinerea acestora se realizează un export de produse din propria ţară.

Extinderea relaţiilor economice externe, a condus la apariţia şi dezvoltarea unor rezultate intercondiţionate, atât pentru entităţile naţionale, dar şi pentru economia globală, reprezentată de sistemul economiei mondiale:

• difuzarea tehnologiilor, care contribuie la bunăstarea economică;

• un efect keynesian sau al cererii în economie, care prin funcţionarea multiplicatorului, stimulează creşterea economică şi eficienţa generală a economiei;

• beneficiile aduse unor firme individuale pe măsură ce comerţul lărgeşte dimensiunile pieţei, promovează economii de scară şi sporeşte profitul pe investiţie, stimulând totodată nivelul general al activităţii economice;

• un evantai mai larg de alegeri la îndemâna consumatorului;

• reduceri ale costurilor la intrările de materie primă şi de componente individuale, care scad în cele din urmă costul total al producţiei.

Teoria comerţului internaţional se ocupă cu cauzele, structura, şi volumul comerţului internaţional (cum sunt mărfurile care sunt exportate şi/sau importate), cu câştigurile din comerţul internaţional şi modul în care aceste câştiguri sunt distribuite, cu determinarea preţurilor relative ale bunurilor în economia mondială, cu specializare internaţională, cu efect de tarife, cote şi alte impedimente în calea comerţului, cu efecte de comerţ internaţional cu privire la structura internă de producţie şi consum, cu efect de creştere ecomomic intern privind comerţul internaţional.

Politica comercială este o parte componentă a politicii economice generale a unui stat, parte care vizează sfera comerţului, a relaţiilor economice externe.

Politica economică reprezintă ansamblul mijloacelor prin care un guvern urmăreşte să reglementeze şi să influenţeze situaţia economică şi dezvoltarea pe termen lung a unei ţări.

Politica comercială se poate defini ca repezentând acea concepţie coerentă cu privire la mijloacele pe care o ţară le poate utiliza în relaţiile comerciale cu exteriorul în scopul maximizării beneficiilor care pot deriva din aceste schimburi. Ca şi politica economică, ea este un atribut al suveranităţii oricărui stat independent.

Politica comercială reprezintă ansamblul reglementărilor adoptate de către un stat (cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar) în scopul promovării sau restrângerii schimburilor comerciale externe şi al protejării economiei naţionale de concurenţa străină.