Politica Concurenței în România

INTRODUCERE

Concurenţa nu are o definiţie unanim acceptată, ea având semnificaţie în funcţie de context. Una dintre caracteristicile generale ale concurenţei este aceea când una sau mai multe persoane se străduiesc să realizeze un anumit obiectiv şi că realizarea acestui obiectiv de către una dintre persoane determină un grad mai scăzut de realizare a aceluiaşi obiectiv de către cealaltă persoană, dar nu o exclude din sfera de activitate. Această definiţie se aplică cu uşurinţă în diverse domenii ale vieţii.

Privită din punct de vedere economic, concurenţa este întotdeauna legată de tranzacţii pe piaţă, de cerere şi ofertă şi de procesul schimbului. Mai exact, se poate spune că există concurenţă economică, dacă consumatorul poate alege între mai multe alternative şi poate astfel să aleagă alternativa cea mai convenabilă preferinţelor sale. Astfel, concurenţa este strâns legată de libertatea de a alege. Însă libertatea de alegere este diferenţiată, în funcţie de existenţa unor grade ale concurenţei efective.

Concurenţa este însăşi forma activă a liberei iniţiative, liberă iniţiativă generată de proprietatea privată, aceasta constituind, la rândul ei, o trăsătură esenţială a economiei de piaţă, al cărei mecanism este concurenţial. Ea reprezintă confruntarea deschisă, rivalitatea dintre agenţii economici vânzători ofertanţi pentru a atrage de partea lor clientela. Totodată, concurenţa exprimă comportamentul specific interesat al tuturor subiecţilor de proprietate, comportament specific interesat al tuturor subiecţilor de proprietate, comportament care se realizează în mod diferit, în funcţie de cadrul (mediul) concurenţial şi particularităţile diverselor pieţe.

Producătorii autonomi şi specializaţi vizează profitul, în timp ce consumatorii îşi manifestă obţiunile lor pentru bunurile şi serviciile oferite de producători, vizând utilitatea lor. Prin faptul că orientează pe agenţii economici spre producerea a ceea ce este dorit şi cerut de consumatori la costuri cât mai reduse în condiţiile date, concurenţa asigură producătorilor preţurile aşteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor.

Concurenţa are loc atunci când există libertatea de a pătrunde pe o piaţă şi când, în acelaşi timp, pe acea piaţă există mai mulţi vânzători alternativi. Concurenţa poate avea loc între firme mari sau firme mici, firmele rivale putând intra în competiţie pe pieţe locale, regionale, naţionale sau chiar pe piaţe mondiale.

Cele mai importante scopuri ale concurenţei sunt:

- Satisfacerea cererii consumatorilor;

- Promovarea inovaţiei;

- Alocarea eficientă a resurselor

- Limitarea puterii economice şi astfel a cele politice

- Justa distribuţie a veniturilor

Piaţa este cea mai bună inovaţie în organizarea cererii şi ofertei şi în întărirea şi stabilirea diferitelor preferinţe ale agenţilor economici – fără folosirea concurenţei. Concurenţa constituie mijlocul necesar prevenirii şi/sau diminuării puterii economice concentrate în mâinile statului şi ale persoanelor şi întreprinderilor private. De aceea, concurenţa reprezintă un mijloc important pentru organizarea societăţii.

Principala cerinţă căreia orice economie trebuie să-i facă faţă este alocarea resurselor sale într-un mod în care să-i satisfacă cel mai bine pe membrii societăţii respective, atât producătorii, cât şi consumatorii. Astfel, trebuie să se hotărască:

- Ce fel de bunuri şi ce cantităţi trebuie produse;

- În ce mod trebuie să fie distribuite bunurile produse între membrii societăţii;

- Cum trebuie direcţionate resursele în producerea bunurilor şi ce metode de producţie se vor folosi;

Piaţa liberă presupune acţiunea liberă a mai multor agenţi economici(producători şi cumpărători). Concurenţa este unul dintre factorii importanţi ce acţionează asupra agenţilor economici, astfel încât aceştia să-şi adapteze oferta la cerere. Pe o piaţă liberă, concurenţa acţionează în strânsă legătură cu preţul. Agenţii economici producători pe o piaţaă liberă urmăresc prin intermediul concurenţei cu ceilalţi producători maximizarea profitului, prin minimizarea preţului şi creşterea calităţii bunurilor produse.

Economia de piaţă liberă se identifică cu economia de piaţă modernă şi se bazează pe conservarea principiului libertăţii de concurenţă. Aceasta este reglementată printr-o serie de acte normative care au ca efect reprimarea abuzurilor de la regulile noramlităţii concurenţei.

Concuirenţa devine mai puternică, atunci când preţurile sunt mai mici şi creşte cererea de bunuri.Concurenţa se materializează prin comportamentul agenţilor economici din aceeaşi ramură, care urmăresc maximizarea profitului pe seama utilizării capitalului investit. Fiecare agent economic care acţionează pe piaţa liberă este preocupat de activitatea firmei sale, astfel încât aceasta să fie cea mai competitivă dintre toate, iar câştigul net să fie cel mai bun.

Prin intermediul concurenţei, fiecare producător poate orienta producţia prin costurile de exploatare, urmărind permanent raportul dintre resurse şi cheltuieli. Nici unul dintre producătorii aceluiaşi bun de pe o piaţă nu poate influenţa în mod izolat piaţa acelui bun. Toţi producătorii influenţează piaţa, aflându-se în concurenţă. Ei o influenţează prin practicarea de preţuri cât mai scăzute, putând ajunge până la nivelul de supravieţuire. Prin urmare, concurenţa între producători exercită o presiune asupra scăderii preţurilor de vânzare şi totodată contribuie la lărgirea pieţei în cea ce priveşte cantitatea cerută de consumatori, care este cu atât mai mare, cu cât preţul este mai scăzut.

În economia de piaţă concurenţa este liberă, ea face parte din libera iniţiativă sau din libertatea de acţiune, ceea ce înseamnă că agenţii economici acţionează pentru a-şi reliza propriile interese, iar economia în ansablul său este rezultatul acestei acţiuni. Originea intereselor fiecăruia se află în mediul economico-concurenţial, în care locul central revine proprietăţii şi pieţei. Astfel, libertatea concurenţei exprimă liberatatea de a acţiona în economia a cărei funcţionare ia forma pieţei. Se poate vorbi astfel de o asemenea libertate şi în situaţa în care agenţii economici pot decide independent, cu condiţia ca această posibilitate să fie rezervată pentru toţi, fără nici o atingere. Orice soluţie întreprinsă de un agent economic în intenţia de a-şi reliza interesele trebuie să aibă loc în aşa fel încât, prin ceea ce face el, să nu afecteze cu nimic libertatea de acţiune a celorlalţi. De aici decurge că libertatea concurenţei este o general aplicabilă tuturor agenţilor economici şi că orice iniţiativă este considerată normală numai cu respectarea acestei condiţii.

Succinta analiză demonstrează că deciziile participanţilor la activitatea economică cu caracter interactiv - sun luate în mod individual, dar depind ce cele pe care le iau ceilalţi agenţi economici. Acesta ne obligă să acceptăm libertatea concurenţei, în primul rănd, într-o manieră globală, ca fiind forma pe care o îmbracă relaţiile dintre toţi agenţii economici care acţionează pe aceeaşi piaţă, indiferent de obiectivul activităţii lor sau de alte scopuri sau criterii. Astfel, in condiţiile pieţei, toţi agenţii economici au scopul de a-şi maximiza satisfacţia, ceea ce presupune o concurenţă generală, deoarece resursele la care ei apelează sunt limitate şi au întrebuinţări alternative.

Concurenţa are un impact deosebit atât asupra pieţei, cât şi asupra entităţilor care acţionează pe piaţă. Datorită concurenţei apar schimbări profunde în dinamica sistemului de valori ale consumatorilor, sunt de aşteptat în acest context, mutaţii în comportamentul tuturor purtătorilor cererii: producători, prestatori, instituţii, dar mai ales în cel al consumatorilor individuali, aceasta ca rezultat al schimbărilor de valori, al obţiunilor pentru noi stiluri de viaţă, şi în final al conturării tot mai clar a unei personalităţi proprii, care se răsfrânge asupra conduitei sale. Este evident că are loc o creştere a exigenţei consumatorului faţă de consum, datorată în principal preocupării pentru păstrarea formei fizice şi intelectuale, pentru sănătate, dar şi informării mult mai operative şi cuprinzătoare asupra alternativelor de consum. Mutaţii în sistemul de valori ale consumatorilor se vor produce şi ca urmare a schimbărilor socidemografice, a modului de gestionare a timpului liber, a schimbărilor ce se presupun a se produce pe planul resurselor financiare (în acest sens urmează probabil să apară tehnici şi acţiuni ale marketingului de lux).

Societatea se teme, în general, de consecinţele concurenţei, deoarece oameni îşi pot pierde locurile de muncă, iar creşterea şomajului este considerată ca o consecinţă a concurenţei. Într-adevăr, este o consecinţă directă a teoriilor economice faptul că o concurenţă de lungă durată este benefică pentru toată societatea şi, mai ales, pentru cei care par a fi pierduţi în prima fază.