Politica concurenței în UE

1. INTRODUCERE

Reflectarea asupra procesului integrarii europene presupune o clarificare in prealabil a continutului acestuia.Termenul de integrare este folositsi in sens sociologic pentru a desemna stabilirea unei stranse interdependente intre partile unei fiinte vii sau intre membrii unei societati, a unei uniuni formate din multiple entitatisau din mai multe grupari de indivizi.

Literatura de specialitate confera notiunii de integrare economica internationala numeroase sensuri: trecerea de la microspatii la macrospatii, crearea unor ansambluri economice tot mai vaste, absenta discriminarilor sau eliminarea progresiva a acestora din raporturile economice intre diferite state, stabilitatea si eficienta economica a relatiilor dintre state.

Astfel trebuie inteles faptul ca integrarea economica nu este un scop in sine, ci un mijloc, o cale spre realizarea unor obiective. Unul dintre obiectivele spre care se tinde este realizarea unei concurente perfecte, cazul ideal ,daca nu se atinge acest tel atunci se incearca prin orice mijloace reducerea factorilor care duc la o concurenta neloiala.

Lucrarea este structurata pe prezentarea conceptelor de baza ale concurentei , in general cat si in Uniunea Europeana, cu exemplificarea fenomenului, precum si rolul statelor si a Comisiei Europene asupra concurentei.

2. CONCURENTA SI POLITICA DE CONCURENTA-CONCEPTE DE BAZA

Termenul de concurenta desemneaza “relatiile dintre toti cei care actioneaza pe aceeasi piata pentru realizarea propriilor interese in conditii de libertate economica” In acelasi timp concurenta reflecta “rivalitatea , disputa, dintre entitatile economice respective care urmaresc acelasi scop si de aceea interesele lor devin contradictorii”

Concurenta este o conditie fundamntala a economieie de piata ea fiind considerata cea mai importanta cauza a progresului economic si tehnico-stiintific.

Intr-un sens destul de cuprinzator, concurenta este o rivalitate, o lupta dusa cu mijloace economice ( reducerea costurilor, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni) si extraeconomice ( spionaj industrial, actiuni de sabotaj) intre producatori sau comercianti, monopoluri, tari pentru producerea si desfacerea unor marfuri acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari.

Politica de concurenta are ca scop punerea in practica si prezentarea unui sistem ce permite o concurenta fara distorsiuni in interiorul unui spatiu economic. In cadrul teoriei economice liberale, politica de concurenta urmareste sa realizeze piete cu o concurenta perfecta si sa previna formarea monopolurilor si oligopolurilor care isi impun preturile lor in detrimentul consumatorului. In Uniunea Europeana au existat monopoluri de stat in domenii cum ar fi: transporturile,serviciile postale si telecomunicatiile.

Trebuie subliniat faptul ca in realitate, concurenta perfecta nu exista ea fiind o situatie ideala spre care se tinde, si ca de fapt forma concreta de manifestare a concurentei este cea imperfecta, in care participantii ce se diferentiaza intre ei dupa o serie de criterii, dispun de o forta economica diferita de informatii mai restranse sau mai ample si de o importanta diferita.

Concurenta perfecta presupune o forma de organizare a economiei cu reguli foarte stricte care au drept scop instaurarea unui anumit fel de egalitate a conditiilor pentru toti agentii economici.

Caracteristicile sale sunt urmatoarele:

- Atomicitatea producatorilor si consumatorilor

- Transparenta perfecta

- Omogenitatea produsului

- Libertatea de a actiona pe piata

- Fluiditatea perfecta a cererii si ofertei

- Mobilitatea perfecta a factorilor de productie

- Rationalitatea sau eficienta economica