Cuprins
- Capitolul I. Resursele de fond funciar agricol
- 1.1. Conceptul de fond funciar şi fond funciar agricol
- 1.2. Fondul funciar al României
- 1.3. Fondul funciar agricol al judeţului Dâmboviţa
- Capitolul II. Îmbunătăţiri funciare la nivelul judeţului Dâmboviţa
- 2.1. Abordări generale
- 2.2. Necesitatea aplicării lucrărilor de îmbunătăţiri funciare
- 2.3. Societatea Naţională "Îmbunătăţiri Funciare" - S.A. Sucursala
- Dâmboviţa – SN "IF"
- 2.3.1. Date generale
- 2.3.2. Lucrări privind combaterea eroziunii solului
- 2.3.3. Lucrări de irigaţii a terenurilor agricole
- 2.3.4. Lucrări de desecare
- 2.3.5. Lucrări agropedoameliorative
- 2.3.6. Administrarea de îngrăşăminte chimice
- 2.4. Evoluţia terenurilor agricole degradate pe teritoriul judeţului Dâmboviţa
- Capitolul III. Studiu privind resursele funciare din agricultura din teritoriul
- administrativ Pucioasa
- 3.1. Aşezarea geografică
- 3.2. Folosinţa actuală a terenurilor
- 3.3. Activităţi întreprinse în vederea utilizării raţionale şi eficiente a
- terenurilor agricole de pe teritoriul administrativ Pucioasa
- 3.3.1. Lucrări de îmbunătăţiri funciare
- 3.3.2. Lucrări agropedoameliorative
- Concluzii
- ANEXE
- Bibliografie
Extras din proiect
Capitolul I
RESURSELE DE FOND FUNCIAR AGRICOL
1.1. Conceptul de fond funciar şi fond funciar agricol
Fondul funciar sau fondul de terenuri reprezintă totalitatea suprafeţelor terestre (inclusiv a celor acoperite permanent de apă) aflate în limitele unei unităţi administrative teritoriale (stat, judeţ, oraş, comună, etc.). Are în componenţă mai multe grupe de terenuri, în funcţie de destinaţia acestora: terenuri cu detinaţie agricolă; terenuri cu detinaţie forestieră; terenuri aflate permanent sub apă; alte terenuri (pentru terenuri si cu destinaţii speciale).
În timpul şi perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial, suprafaţa agricolă a scăzut cu aproape 700mii hectare, după care, în deceniile 6, 7 şi 8, a crescut sistematic datorită, mai ales lucrărilor de îndiguiri şi desecare-drenaj, precum şi prin înregistrarea pe bază de măsurători cadastrale a unor suprafeţe nedeclarate în evidenţele statistice. În ultimele două decenii s-a produs o usoară diminuare a suprafeţelor agricole ca urmare a extinderii terenurilor ocupate cu diverse construcţii, astfel ca la finele anului 1998, fondul funciar agricol al României reprezenta 98,6% din cel corespunzător anului 1938.
Având în vedere că terenul este finit şi fix, iar resursele care satisfac cerinţele populaţiei sunt limitate se impune, tot mai pregnant, necesitatea folosirii raţionale a fondului funciar, în general, şi a celui agricol, în special, în concordanţa cu evoluţia socială si fără a produce modificari cu repercursiuni dăunătoare în organizarea naturală a spaţiului geografic.
1.2. Fondul funciar al României
În prezent, fondul funciar al României este de 23.839,1 mii hectare, ceea ce reprezintă 0.18% din suprafaţa totală a lumii, poziţionând România pe locul 81.
Ca urmare a restructurării proprietăţii funciare (Legea 18/1991) s-a reconstituit şi constituit dreptul de proprietate privată asupra pământului; astfel, categoriile de folosinţă aflate în sectorul privat au ponderi diferite: 90,17%-arabil; 88,2%-paşuni naturale; 97,0%-fâneţe naturale; 84,6%-vii şi 79,2%-livezi, arabilul fiind cea mai importantă folosinţa economică din tara noastră, cu o pondere de 39,2% din fondul funciar.
Din totalul suprafeţei ţării noastre, 63,3% are destinaţie agricolă, această suprafaţă fiind structurată pe categorii de folosinţa, resimţind influenţa factorilor naturali, dar şi a celor economici şi social-economici.
Prepoderent este terenul arabil, reprezentând aproximativ 64% din suprafaţa agricolă, urmat de păşuni care deţin un proncentaj de 22,1% din totalul suprafeţei agricole. Terenul arabil a scăzut în anul 2000 la 63,2% din suprafaţa agricolă faţă de anul 1990, când acesta reprezenta 63,9% din suprafaţa agricolă a ţării, iar păşunile şi fâneţele crescându-şi ponderea deţinută din totalul suprafeţei agricole a ţării. Transformările survenite în structura terenului agricol pe categorii de folosinţă s-au produs până în anul 2000, manifestându-se prin convertirea categoriilor superioare de folosinţă (arabil, vii, livezi) în categorii inferioare de folosinţă (păşuni şi fâneţe), ceea ce indică orientarea României către o agricultură extensivă.(vezi Anexa nr. 1)
La nivel de judeţ, se observă o diminuare a terenurilor agricole în anul 2007 faţă de anul 1990 cu 1282 ha, respectiv :
- o scădere a arabilului cu 7544 ha ;
- o creştere a păşunilor cu 7924 ha;
- o creştere a fâneţelor şi pajiştilor naturale cu 1947 ha;
- o scădere a suprafeţelor cultivate cu vii cu 1072 ha;
- o scădere a suprafeţelor livezilor cu 2537ha. (vezi Anexa nr. 2)
Scăderea suprafeţelor cultivate cu vii şi livezi este o consecinţă a cheltuielilor foarte mari necesare menţinerii acestor culturi.
Deşi suprafaţa arabilă, la nivel naţional, a cunoscut o involuţie în perioada 1995-2005, suprafeţele cultivate cu porumb şi grâu au crescut în această perioadă: de la 2466700 hectare cultivate cu porumb în anul 1995 la 2628500 hectare cultivate în anul 2005 şi de la 2253200 hectare cultivate cu grâu în anul 1995 la 2476000 hectare cultivate cu grâu în anul 2005. (vezi Anexa nr. 3)
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politica de Folosire Rationala si Eficienta a Resurselor Funciare din Agricultura - Studiu de Caz - Judetul Dambovita.doc