Politica europeană de vecinătate

1.Politica europeana de vecinatate

Anul 2004 aduce pe agenda UE doua evenimente notabile. Primul eveniment este largirea istorica UE prin primirea a douasprezece state in doua valuri - primul val (2004) cuprinzand zece state si al doilea val (2007) format din Romania si Bulgaria. Pentru a preintampina impresia aparitiei unei noi falii pe continentul european, UE lanseaza conceptul de Europa extinsa si conceptul de politica europeana de vecinatate pentru statele vecine nemembre si vecine.

Conceptul de “Europa extinsa” proiecteaza o Europa nealterata de noi linii de separare cu un set de valori comune, un spatiul al cooperarii si prosperitatii.

Conceptul de “Politica europeana de vecinatate” (PEV) lansat de catre Parlamentul European, are un scurt, gradual si intens istoric, materializat intr-un cadru programatic si actional de politici urmareste transformarea notiunii de granita intr-un spatiu al cooperarii si al legaturilor politice, economice si sociale care sa evite crearea unei falii de genul cortinei de fier.

Ambele concepte sunt construite a fi o alternativa la integrarea UE. Ele sunt concepute ca un raspuns la cererile vecinilor pentru obtinerea de promisiuni privind o eventuala aderare si in acelasi timp ca garantii pentru actualele state membre ca Uniunea nu se va extinde pe termen nedefinit.

Politica Europeană de Vecinătate (PEV) reprezintă o nouă abordare în cadrul relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi vecinii săi, abordare ce o depăşeşte pe cea tradiţională bazată pe cooperare. Această politică constituie un cadru de consolidare a relaţiilor de vecinătate şi vizează intensificarea cooperării cu statele vecine UE lărgite în vederea creării unei zone de prosperitate şi bună vecinătate, a unui „cerc de prieteni" la frontierele Uniunii.

Obiectivele Politicii Europene de Vecinătate:

Obiectivul principal al PEV este împărţirea beneficiilor aduse de extinderea UE din 2004 cu ţările sale vecine. Un alt obiectiv este cel stabilit prin Strategia Europeană de Securitate din 2003, şi anume creşterea securităţii în vecinătatea Uniunii extinse.

Politica Europeană de Vecinătate nu oferă statelor vizate (statele din estul Europei şi statele mediteraneene, şi din iunie 2004 şi statele sud-caucaziene) perspectiva aderării la UE, ci permite o relaţie privilegiată cu vecinii şi o mai bună focalizare a eforturilor în domenii de importanţă vitală pentru apropierea statelor vizate de standardele europene. Printre beneficiile oferite de PEV se numără cele ce ţin de dezvoltarea economică şi social precum şi obţinerea posibilităţii de acces pe piaţa internă şi integrarea în cadrul altor alte politici europene:

- Educaţia, pregătirea profesională şi tineretul;

- Cercetarea;

- Cultura;

- Politica audio-vizualului

- Probleme de mediu;

Geneza:

Necesitatea unei Politici Europene de Vecinătate (PEV) se face acut simţită în 2003, cînd apare problema creării a noi bariere în Europa după extinderea Uniunii Europene. În martie 2003, Comisia Europeană în Comunicarea sa asupra Europei Extinse trasează principiile politicii de vecinătate a şi pune accentul pe importanţa acordată de către Uniunii relaţiilor cu vecinii săi. Conform acestei Comunicări, ajutorul financiar furnizat pînă acum statelor vecine, îndeosebi prin programele TACIS şi MEDA, va fi suplimentat în viitor prin crearea unui nou instrument financiar, Instrumentul European pentru Vecinătate şi Colaborare care va susţinea implementarea politicii de vecinătate. În octombrie 2003, Consiliul European a salutat iniţiativa şi a invitat Comisia şi Consiliul de Miniştri să o continue. Pe 12 mai 2004 Comisia Europeană prezintă Comunicarea „Politica Europeană de Vecinătate. Strategia şi Rapoartele pe Ţară” care stabileşte paşii concreţi de implementare a politicii de vecinătate şi modul de extindere a beneficiilor lărgirii UE asupra noilor săi vecini.

Atingerea acestor scopuri urma să se facă prin definirea împreună cu ţările vecine vizate a unui set de priorităţi ce vor fi notate în Planuri de Acţiune, care reprezintă documentul politic-cheie în dezvoltarea relaţiilor dintre UE şi vecinii săi.

2.Continut, principii, documente de lucru

In loc de perspectiva integrarii

De la bun inceput, politica de vecinatate europeana este alaturata si distincta de politica de largire a UE: totodata, aceasta politica nu poate fi considerata ca o etapa de “pregatire” a largirii, deoarece statele carora li se adreseaza nu sunt vizate a fi integrate4.

Desi interesanta aceasta politica ridica numeroase probleme conceptuale. Astfel, PEV nu poate fi compatibila cu politicile sale din ultimul deceniu in Centrul si Estul Europei fara a oferi promisiunea de a deveni “membre” in schimb promovand o clauza de “conditionalitate”- “A apartine Europei” si “a se asocia Europei” sunt doua sintagme diferite atat prin ceea ce ofera cat si prin procesualitate, cel putin pe termen scurt. PEV mizeaza pe presupunerea ca statele vecine vor adopta politica sa si se vor adapta normelor sale asa cum au facut statele din Europa Centrala si de Est, chiar si in lipsa unei oferte care sa includa beneficii clare in schimbul eforturilor sale. La ora actuala, PEV este incapabila sa ofere doua beneficii pe care acestea si le doresc foarte mult: accesul liber in UE si comertul liber al produselor agricole.