Politica europeană privind energia

Energia

Energia este indispensabilă vieţii cotidiene a Europei. De aceea, este esenţial ca Uniunea Europeană (UE) să răspundă provocărilor cu care ne confruntăm azi, şi anume schimbările climatice, dependenţa crescândă de importuri, presiunea exercitată asupra resurselor energetice şi accesul tuturor utilizatorilor la o energie sigură şi accesibilă ca preţ. Uniunea Europeana aplică o politică energetică ambiţioasă, care acoperă întreaga gamă de surse energetice, de la combustibili fosili (petrol, gaz, cărbune) la energia nucleară şi surse regenerabile (energia solară, eoliană, biomasă, energia geotermală, hidroelectrică şi mareomotrică), cu scopul de a iniţia o nouă revoluţie industrială care să aducă o economie bazată pe un consum redus de energie, în paralel cu asigurarea unei energii mai sigure, mai competitive şi mai durabile.

Politica energetică europeană

Tratatul de la Lisabona conferă energiei un rol central în cadrul activităţilor europene. Acesta îi conferă, în fapt, un nou temei juridic, neinclus în tratatele precedente (articolul 194 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene – TFUE).

Obiectivele politicii energetice sunt susţinute de instrumente de piaţă (în principal, taxe, subvenţii şi sistemul de comercializare a cotelor de emisii de CO2), dezvoltarea tehnologiilor energetice (în special, tehnologii pentru eficienţă energetică şi energie regenerabilă sau cu emisii reduse de carbon), precum şi de instrumente financiare comunitare. De asemenea, în decembrie 2008, UE a adoptat o serie de măsuri având drept scop reducerea contribuţiei UE la încălzirea globală şi garantarea aprovizionării cu energie.

Nivelul investițiilor din sectorul energetic atinge un minim istoric

Conform foilor de parcurs ale Comisiei pentru 2050 privind energia și emisiile reduse de dioxid de carbon, tranziția către o energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon sigură și competitivă necesită investiții mai mari și susținute în echipamente pentru energia electrică, rețele, tehnologii de transport, infrastructură și clădiri eficiente. Se estimează că aceste investiții suplimentare vor reprezenta anual 1,5% din PIB până în 2050. Până în 2020, sunt necesare investiții de 1 000 de miliarde EUR în UE pentru a asigura securitatea aprovizionării, diversificarea surselor, energii mai curate și prețuri competitive pe o piață integrată a energiei.

Unele state membre se află încă pe o „insulă energetică” ca urmare a conexiunilor insuficiente ale infrastructurilor acestora cu restul UE. Unele state membre din nordul și estul Europei continuă să fie dependente de importuri de gaz dintr-o singură sursă. În anumite regiuni din Europa, cantitățile tot mai mari de energie regenerabilă intermitentă nu pot fi transportate către consumatori din cauză că nu există o infrastructură corespunzătoare. Pentru a remedia aceste deficiențe, este nevoie de noi investiții (de aproximativ 200 de miliarde EUR) în linii de transmisie, interconectoare, incinte de stocare etc. până în 2020. Acest lucru necesită o creștere a investițiilor de peste 50% pentru energia electrică și de aproximativ 30% pentru gaz în perioada 2010-2020 față de perioada 2000-2010. Cu toate acestea, se preconizează că impactul asupra costurilor pentru consumatori va rămâne foarte limitat (aproximativ 1% în ceea ce privește energia electrică) și va fi în mare măsură compensat de beneficiile rezultate în urma convergenței prețurilor, a creșterii securității aprovizionării și a faptului că va fi mai puțină nevoie de rezerve, precum și a unei utilizări sporite a energiei din surse regenerabile.

Până în 2020, aproape o cincime din totalul capacității UE de producție de cărbune, o valoare comparabilă cu capacitatea totală de producere a energiei electrice instalată în Polonia, trebuie retrasă din exploatare. Un procentaj de 11% din capacitatea națională a Regatului Unit de generare a energiei electrice va fi deconectat de la rețea. În UE, în Elveția și în Norvegia, retragerile din exploatare de centrale electrice prevăzute sunt cu 70% mai multe decât în ultimii cinci ani. Ca urmare a scăderii cererii de energie și a creșterii producției de energie din surse de energie regenerabile, au fost amânate sau anulate în ultimii trei ani proiecte de centrale electrice care funcționează pe bază

de gaz cu capacitate de generare de aproximativ 40 GW și de centrale electrice care funcționează pe bază de cărbune cu capacitate de generare de 25 GW Aceasta corespunde, în linii mari, capacității combinate a Țărilor de Jos, Belgiei și Danemarcei. Investițiile în surse regenerabile de energie au scăzut în primul trimestru al anului 2013 cu 25% în Europa, înregistrându-se o stagnare aproape totală în țări precum Spania (- 96%), Italia și Franța.

Au fost instituite politicile adecvate, dar punerea în aplicare a acestora este prea lentă

Cel puțin pe termen scurt spre mediu, Europa nu va fi în măsură să concureze în privința prețurilor la energie cu cel mai mare partener comercial al său, SUA, din cauza existenței unei diferențe în ceea ce privește resursele naturale care pot fi exploatate. Europa fiind un importator net de energie, este crucial ca strategia sa privind un sistem energetic sigur, competitiv și sustenabil să urmeze o abordare amplă bazată pe eficiența energetică, pe crearea de piețe competitive bazate pe infrastructuri inteligente, pe diversificarea combustibililor și a rutelor de aprovizionare, pe exploatarea surselor de energie convenționale și neconvenționale și pe inovare.

Eficiența energetică: investiții într-o sursă de energie mai ieftină și mai ecologică

Realizarea obiectivului UE de a îmbunătăți cu 20% eficiența energetică până în 2020 înseamnă economii echivalente cu producția a 1 000 de centrale pe bază de cărbune sau a 500 000 de turbine eoliene. Eficiența energetică duce la diminuarea cererii de energie, reduce importurile de energie și diminuează poluarea. De asemenea, oferă o soluție pe termen lung la problema reprezentată de insuficiența combustibilului și de prețurile ridicate la energie. În pofida rolului crucial pe care îl are eficiența energetică în reducerea cererii, în prezent este exploatată numai o mică parte din potențialul său economic.

Europa rămâne cea mai importantă piață din lume pentru eficiența energetică (reprezentând 40% din investițiile la nivel global în eficiență energetică în 2011), iar BEI este cea mai mare instituție de creditare din lume pentru energie curată. China (care investește 3-4% din veniturile obținute anual în sectorul energetice) și SUA (ale cărei cheltuieli în materie de eficiență energetică au crescut cu peste 100% în perioada 2007-2010) se apropie din urmă cu pași mari.

Programul-cadru pentru competitivitate şi inovaţie (CIP) (2007-2013)

Reflectând obiectivele Strategiei de la Lisabona, Programul-cadru pentru competitivitate şi inovaţie (CIP) sprijină acţiunile de promovare a competitivităţii şi a capacităţii de inovaţie în cadrul Uniunii Europene (UE) pentru perioada 2007-2013. Acesta încurajează, în special, utilizarea tehnologiilor informaţiei, a ecotehnologiilor şi a surselor regenerabile de energie.

Act

Decizia 1639/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovaţie şi competitivitate (2007-2013).

Sinteza

Programul-cadru pentru competitivitate şi inovaţie (CIP) propune un cadru coerent pentru consolidarea competitivităţii şi a capacităţii de inovaţie în cadrul Uniunii Europene (UE). Acţiunile sprijinite prin programul-cadru promovează dezvoltarea societăţii cunoaşterii şi dezvoltarea durabilă bazată pe o creştere economică echilibrată.

Programul-cadru cuprinde programe comunitare specifice de sprijin, precum şi noi acţiuni şi sinergii cu alte programe. Acesta răspunde astfel obiectivelor Strategiei de la Lisabona reînnoite pentru o acţiune comunitară mai simplă, mai vizibilă şi mai bine orientată.