Politica fiscală în Uniunea Europeană - prezent și perspective

1. Noțiuni introductive

1.1. Conceptul de fiscalitate

De-a lungul timpului termenul de fiscalitate a fost privit din mai multe perspective căpătând astfel numeroase definiții de către specialiștii din domeniu.

Termenul de fiscalitate este caracterizat atât de către crearea cât și de funcționarea statului și a instituțiilor acestuia și poate fi considerat ca fiind legat de evoluția societății umane. Din punct de vedere al originii sale termenul de fiscalitate provine din cuvântul în latină fiscus care reprezenta adunarea veniturilor de la populație pentru a forma cămara principelui și aveau drept scop principal plata cheltuielilor acestuia.

Ulterior fiscalitatea a semnificat un fenomen obligatoriu prin care se alocau disponibilități bănești le dispoziția statului pentru a se utiliza în realizarea nevoilor cu caracter public, realizându-se astfel relații economice între stat și cetățeni.

Potrivit unui dicționar de relații economice fiscalitatea este privită ca ”un sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului național cu ajutorul impozitelor și taxelor, reglementat prin norme juridice.” Privit juridic termenul de fiscalitate este totalitatea normelor cu privire la impozite si rolului acestora în cadrul statului.

În momentul actual fiscalitatea este unul dintre elementele esențiale pentru dezvoltarea cât mai durabilă a economiei. Astfel aceasta pune accent nu numai pe rolul impozitelor dar și pe regulile și mecanismele de realizare a veniturilor, analizându-se astfel domeniul monetar, bugetul statului precum și diferite instituții care au la bază colectarea și distribuirea de disponibilități bănești.

Prin urmare putem menționa că fiscalitatea reprezintă ”ansamblul impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și accesoriilor instituite de stat, datorate de contribuabili bugetului consolidat, precum și metodele, tehnicile și procedeele ce alcătuiesc mecanismul fiscal destinat stabilirii, urmăririi și încasării acestora.”

1.2. Politica fiscală

1.2.1. Definirea conceptului de politică fiscală

Politica fiscală are la bază rezultatul puterii statale, adică a politicii fiscale naționale, sau a puterii suprastatale, respectiv a politicii fiscale regionale. Politica fiscală reprezintă totalitatea reglementărilor și ideilor ce țin de stabilirea și interpretarea taxelor și impozitelor dar și de scopul formării bugetului de stat. Altfel spus politica fiscală înglobează ansamblul de norme ce au drept scop principal asigurarea într-un mod cât mai eficient a resurselor care formează veniturile bugetare.

Politica fiscală controlează veniturile și cheltuielile publice având un impact asupra economiei unui teritoriu. Politica fiscală, este influențată la rândul său de câțiva factori printre care starea economiei, veniturile populației, relația dintre sectorul privat și public, etc.

Prin urmare putem deduce că politica fiscală cuprinde totalitatea deciziilor care au drept obiectiv asigurarea de resurse financiare necesare nevoilor publice dar și pentru realizarea proiectelor economic - sociale.

1.2.2. Clasificarea politicii fiscale

Politica fiscală este clasificată din mai multe puncte de vedere. Astfel după criteriul temporal, politica fiscală poate fi pe termen scurt, mediu sau lung. Politicile fiscale pe termen scurt și mediu (fiind cunoscute și sub denumirea de politici fiscale conjuncturale) au ca obiectiv asigurarea unui echilibru economic intervenind pe piață atunci când este cazul pentru a restabili diferența dintre cerere și ofertă. La rândul său politica fiscală conjuncturală poate fi ciclică, compensatorie și stabilizatoare. Politica fiscală pe termen lung este considerată politică corectoare asupra evoluției economico-sociale îndreptând astfel nedreptatea și ilegalitatea economică.

După criteriul spațial, politica fiscală este împărțită în politică fiscală sectorială (are loc influența „prin politica de impunere și politica cheltuielilor publice” numai în unele sectoare), regională (are drept scop îmbunătățire economiei pe teritorile aflate în declin pin creșterea cheltuielilor) și globală (se are în vedere întreaga suprafață a unui stat).

Din punct de vedere al scopului urmărit politica fiscală este de două feluri și anume de expansiune (are loc scăderea fiscalității și creștere cheltuielilor din domeniul public) și de contracție (crește fiscalitatea și se reduc cheltuielile).

Un ultim criteriu este cel politico- temporal care împarte politica fiscală în preelectorală și postelectorală.