Politica în Domeniul Cartelurilor și a Practicilor Concertate

INTRODUCERE

Una din condiţiile de bază pentru existenţa unei economii de piaţă funcţionale, alături de libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului, o reprezintă un mediu concurenţial nedistorsionat. Astfel, comercianţii, fie la nivel naţional, fie la nivel comunitar, trebuie să interacţioneze pe cât posibil în mod liber, fără influenţe negative din partea agenţilor puternici sau aflaţi în situaţii privilegiate, asociaţiilor de agenţi economici sau a statului. Într-o economie de piaţă funcţională, respectarea normelor privind concurenţa asigură progresul economic, apărarea interesului consumatorilor şi competitivitatea produselor şi serviciilor în cadrul economiei respective dar şi faţă de produsele de pe alte pieţe.

Mediul concurenţial poate fi afectat negativ de activităţile anticoncurenţiale care reprezintă obiectul sau efectul înţelegerilor sau a practicilor concertate între agenţii economici, de abuzul de poziţie dominantă a unor agenţi economici puternici; de asemenea, concurenţa poate fi distorsionată prin subvenţiile acordate de stat unor agenţi economici, ceea ce le creează o poziţie avantajoasă faţă de ceilalţi concurenţi pe piaţa respectivă.

“Considerată ca element esenţial al economiei de piaţă, concurenţa are ca rol primordial protecţia şi garantarea libertăţii de acţiune a operatorilor economici, respectiv: libertatea comerţului şi industriei, libertatea în stabilirea ofertei, libertatea contractuală, libertatea consumatorilor de a alege produsele şi serviciile conform calităţii acestora şi a preţurilor la care sunt oferite “. În vederea atingerii acestor obiective există două moduri de privi aceste probleme: concurenţa-condiţie, o variantă clasică, conform căreia se consideră concurenţă ca mijloc indispensabil de realizare a dezvoltării economice şi concurenţa-mijloc, conform căreia concurenţa poate fi sacrificată în unele situaţii excepţionale în vederea realizării unui progres economic şi social.

Pe baza dispoziţiilor art. 85-87 din Tratatul C.E.E., se veghează la aplicarea regulilor de interzicere a înţelegerilor şi a poziţiilor dominante, iar prin aplicarea art. 92-94 sunt prevăzute controalele “ajutoarelor” oferite de stat şi respectarea dispoziţiilor tratatului privind întreprinderile publice şi întreprinderile care beneficiază de drepturi speciale sau exclusive, aşa cum prevede art. 90. În vederea reglementării acestui domeniu, comunităţile au adoptat un număr important de acte normative şi, în special,decizii individuale. Nu se poate vorbi de o competenţă exclusivă a Comunităţilor în acest domeniu ,întrucât pot adopta regulii de concurenţă şi pot stabili organe de supraveghere în acest domeniu. Rămâne însă în vigoare principiul primordialităţii dreptului comunitar.

“O concurenţă puternică este cheia către competitivitate, atât pentru Europa, cât şi pentru fiecare din statele ei. Presiunile concurenţiale stimulează creşterea productivităţii şi încurajează companiile în direcţia inovării. Prin înfruntarea concurenţei la ele acasă, firmele europene devin mai puternice şi capabile să-şi menţină poziţia pe piaţa mondială. De aceea regulile referitoare la concurenţă din Uniunea Europeană au menirea de a garanta că dinamismul competitivităţii pieţelor este menţinut.”

Capitolul 1. ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA NOȚIUNEA DE CARTEL ȘI PRACTICI CONCERTATE

Anumite înțelegeri încheiate între firme prejudiciază concurența. Exemplul cel mai banal este o înțelegere încheiată privind prețurile practicate de „faimoasele carteluri”, în care firmele fixează nivelul prețurilor de comun acord, astfel încat consumatorii nu pot beneficia de concurența dintre firmele producatoare pentru a obține prețuri competitive. Pentru consumatorul final, rezultatul este creșterea prețurilor pe piață. Alte înțelegeri au drept scop sau efect stabilirea altor condiții pentru funcționarea piețelor, de exemplu, firmele își pot aloca anumite cote de producție sau își pot împărți piața între ele. În Comunitatea Europeană încheierea acestui tip de înțelegeri este interzisă pentru că deformează concurența și prejudiciază diverși operatori de pe piață. De exemplu, dacă există o înțelegere de fixare a prețului, firmele nu mai încearcă să ofere produse sau servicii noi de calitate bună, la prețuri competitive. Ele nu fac altceva decât să exploateze o situație pe care au creat-o tot ele, în care consumatorii nu mai au libertate de decizie între prețuri sau diferite forme de produse sau de distribuție a acestora. În asemenea circumstante, întreprinderile nu mai au grija de a fi realmente competitive și nu mai au niciun stimulent ca să promoveze inovații sau să reducă costurile de producție. În consecință, ele oferă produse și servicii scumpe și depăsite de timp.

Pe termen mediu, aceste firme vor fi expuse pe deplin concurenței străine. Acest lucru va duce la izbucnirea unei crize serioase, care poate implica reducerea forței de muncă sau chiar falimentul. Astfel, criza va afecta salariații, subcontractorii și comercianții. Mai mult, prețurile indicate în mod artificial afecteaza costurile consumatorilor intermediari, care sunt serios afectați de comportarea anti-concurențială a furnizorilor lor. În consecință, dinamismul acestor firme scade. În cele din urmă, consumatorii finali vor plăti mai mult pentru bunuri sau servicii, vor avea o gamă de selecție redusă și nu vor beneficia de progresele tehnice sau economice

1.1 Conceptul de cartel

Cartelul sau înțelegerea reprezintă un aranjament între firme concurente, menit să limiteze sau să elimine concurența dintre ele, în scopul majorării prețului și beneficiilor întreprinderilor participante, fără a produce avantaje compensatorii obiective. În practică, aceste aranjamente constau, în general, în fixarea prețurilor, limitarea producției, împărțirea piețelor, alocarea clienților sau teritoriilor și licitțatii trucate sau combinații ale acestora. Aceste aranjamente sunt dăunătoare consumatorilor și societății, în ansamblu, prin faptul că întreprinderile implicate aplică prețuri mai ridicate (și realizează beneficii mai importante) decât pe o piață concurențiala.

Constituirea de carteluri este una dintre cele mai serioase încălcări care poate fi adusă dreptului comunitar concurenţial al afacerilor. Ceea ce diferenţiază cartelurile de alte practici anti-concurenţiale este faptul că acestea sunt înţelegeri secrete realizate între concurenţi cu scopul de a influenţa şi controla piaţa pe care îşi derulează activitatea şi de a obţine avantaje financiare majore prin împiedicarea intrării sau activării pe piaţă a altor agenţi economici care nu se supun regulilor nescrise ale cartelurilor. Datorită acestor caracteristici, sunt considerate ca fiind „păcate capitale”.