Politica în Domeniul Transporturilor

Itroducere

Industria de transport reprezinta peste 6% din produsul intern brut (PIB) al Uniunii Europene (UE),peste 6% din forta de munca, 40% din investitiile Statelor Membre si 30% din consumul de energie din UE. Acest sector a înregistrat o crestere constanta în ultimele doua decenii, de 2,3% pe an la transportul de bunuri si 3,1% la cel de pasageri. În acelasi timp, a crescut presiunea exercitata de sectorul transport asupra mediului si societatii.

Corelatia dintre cresterea trafi cului rutier si a riscurilor de sanatate nu este imposibil de schimbat. Problema nu poate fi însa rezolvata printr-o singura masura sau politica, ci este necesara o abordare integrata pentru a reduce efectele negative atât ale emisiilor, cât si ale zgomotului.

Municipalitatile, de exemplu, pot adopta strategii de management în transport care sa promoveze alternative la utilizarea autoturismelor – reducerea numarului de autoturisme din trafi c, si respectiv utilizarea mijloacelor de transport în comun, mersul pe bicicleta sau pe jos vor reduce dramatic poluarea si

nivelul de zgomot.

Pe baza principiului „poluatorul plateste”, toti utilizatorii de transport (fi rmele de transport, conducatorii auto, calatorii) trebuie sa fi e responsabili fi nanciar de costurile calatoriilor, inclusiv pentru daunele rezultate din actiunile lor asupra mediului natural si cel construit, societatii si economiei. Taxarea pentru utilizarea infrastructurii, taxele de mediu sau pentru congestiile de trafi c ar determina reducerea trafi cului si respectiv impactul transporturilor asupra sanatatii si mediului; ar fi disponibile astfel si fondurile de investitii în acest sens.

Studiile arata ca politicile de transport ce pornesc de la premisele unui impact cât mai redus asupra mediului nu numai ca vor îmbunatati calitatea vietii si starea de

sanatate a populatiei ci vor duce si la o rata mai mare de angajare. Strategii simple pot ajuta în reducerea daunelor cauzate de transport sanatatii umane: chiar si implementarea riguroasa a unor limitari de viteza si unor reglementari privind parcarea pot duce în multe orase la limitarea emisiilor, cresterea sigurantei si a

utilizarii transportului public.

I. Politica de transport în Uniunea Europeana

I.1. Istoricul politicii de transport în Uniunea Europeana

Principiile fundamentale ale Politicii Comune de Transport (PCT) au fost stabilite în 1957 prin Tratatul de la Roma, de înfi intare a Comunitatii Economice Europene (CEE). PCT este guvernata de Capitolul IV(articolele 74-78) al Tratatului.

Tratatul defi neste fondul politicii comune de transport:

- reguli comune aplicabile transportului international în Statele Membre;

- conditii pentru autorizarea transportatorilor nonrezidenti sa opereze servicii de transport pe teritoriul unui Stat Membru;

- masuri pentru îmbunatatirea sigurantei în transport;

- limitarea aplicarii în totalitate a Capitolului la transportul feroviar, rutier si fl uvial;

- Consiliul poate decide, prin majoritate de voturi,daca trebuie stabilite reglementari pentru transportul maritim si aerian.

Problemele de politica în sectorul transport sunt supuse procedurii de co-decizie1, cu exceptia reglementarilor ce pot avea un efect grav asupra standardului de viata si

fortei de munca în unele zone sau asupra operatiunilor unitatilor de transport; astfel de reglementari sunt administrate prin procedura de consultare si votul în unanimitate în Consiliul European.

Pâna în anul 1985, Congresul European al Ministrilor Transporturilor a ramas principala institutie ce coordona politicile de transport pan-europene.

Desi Tratatul de la Roma a prevazut o Politica Comuna de Transport, foarte putine realizari au fost înregistrate pâna în anul 1985, deoarece Statele Membre aveau ezitari în a ceda controlul lor asupra politicii de transport. Inexistenta unor progrese a fost atât de evidenta încât, în 1983, Parlamentul European a decis sa cheme în instanta Consiliul de Ministri,la Curtea Europeana de Justitie, pentru „nereusita în

implementarea unei politici comune de transport, si în particular în stabilirea cadrului unei astfel de politici cu caracter obligatoriu”, dupa cum fusese stabilit în Tratat.

În luna mai 1985, Curtea s-a pronuntat, confi rmând În limba engleza “codecision procedure”, prin care Parlamentul si Consiliul împart puterea legislativa. Comisia Europeana îsi trimite propunerile ambelor institutii. Fiecare dintre aceste institutii