Politica Investițională în Republica Moldova

Introducere

Necesitatea accelerării procesului de tranziţie la economia de piaţă şi realizării scopului Republicii Moldova de a se integra în comunitatea internaţională, fenomenul globalizării în general, impune necesitatea studierii avantajelor şi dezavantajelor deschiderii economice pentru o ţară mică, cum ar fi Moldova. Cercetarea procesului de tranziţie de la economia centralizată de tip închis la economia de piaţă necesită o nouă conştientizare a legilor economice şi elaborarea, pe această bază, a unor politici clare de administrare a proceselor social –economice. În această perioadă radical se schimbă rolul statului, în direcţia reducerii implicării directe în procesul de gestionare şi stabilizarea unui cadru bine definit de dirijare a economiei.

Criza economică cu care se confruntă ţara astăzi îşi are începuturile în perioada anterioară tranziţiei. Gradul înalt de izolare a economiei naţionale vis-a-vis de economia mondială, dependenţa exagerată de economia fostei Uniuni Sovietice şi consecinţele destrămării acesteia, precum şi lipsa de experienţă în realizarea tranziţiei la un sistem radical nou au condus la declanşarea unei crize profunde, ce a cuprins toate sferele economiei naţionale. Mai mult decât atât, procesul de tranziţie s-a dovedit a fi mult mai costisitor decât se prevăzuse anterior şi continuă să consume resurse financiare enorme, care, dată fiind recesiunea economică continuă, pot fi asigurate numai prin atragerea capitalului străin.

În decursul ultimilor 10 ani economia Moldovei a înregistrat unul din cele mai mari declinuri printre ţările în tranziţie. În această perioadă Produsul Intern Brut al Republicii Moldovei a scăzut cu 2/3, condiţionând, totodată, o reducere considerabilă a nivelului de trai al populaţiei. Factorii principali, ce au determinat acest declin includ efectul destrămării Uniunii Sovietice, însoţit de distrugerea relaţiilor comerciale şi a sistemului de plăţi, în special şocul preţurilor, determinat de liberalizarea preţului la energie - componenta de bază în formarea costurilor interne; conflictul din Transnistria din 1992 şi o serie de calamităţi naturale cu efecte dezastruase asupra sectorului agricol şi industriei prelucrătoare, care constituie jumătate din PIB-ul ţării.

În decursul anului 2002, a fost realizată o ameliorare a situaţiei, chiar în condiţiile de lipsă a finanţării externe. A fost înregistrată o creştere a producţiei industriale, mai cu seamă, în industria uşoară şi alimentară. Volumul producţiei agricole a crescut deşi condiţiile climaterice au fost nefavorabile. A fost realizată o reducere semnificativă a restanţelor la pensii şi salarii, şi a fost majorat nivelul salariilor pentru unele categorii de angajaţi publici.

Aceste realizări, însă, nu sunt suficiente pentru a asigura o dezvoltare social-economică durabilă a R. Moldova. O dovadă a fragilităţii situaţiei este fenomenul reducerii volumului investiţiilor în capitalul fix, în special, în sfera neproductivă.

Criza economică generală, precum şi reducerea standardelor de viaţă au afectat serios şi factorul uman rezultând pierderea forţei de muncă de o calificare înaltă.

Practica internaţională demonstrează că în această situaţie factorul principal de revigorare a creşterii economice este asigurarea unui flux masiv şi permanent de capital. Dat fiind faptul că în R. Moldova acumulările de capital în ultimii ani nu au atins valori determinate, principala sursă de investiţii în perspectiva apropiată rămâne a fi capitalul străin. În acest context, se impune necesitatea unui studiu complex al mediului care ar favoriza fluxul de capital şi a metodelor concrete de atragere a investiţiilor.

Până în prezent, în R. Moldova nu există o politică investiţională clară şi coerentă. Nu există un punct de vedere comun asupra conţinutului acestei politici, direcţiilor sale principale, rolul statului în promovarea ei. Până în prezent nu a fost creată baza normativă necesară şi aprobat un cadru legislativ stabil pentru formularea şi realizarea politicii investiţionale. În consecinţă, R. Moldova nu a devenit ţară atractivă pentru investiţiile străine.

Importanţa teoretică şi practică a problemei şi gradul insuficient de cercetare a ei au determinat actualitatea temei prezentei teze, precum scopul ei, sarcinile şi direcţiile de cercetare.

Scopul cercetării constă în argumentarea teoretică şi elaborarea unor recomandări practice pentru formularea şi realizarea politicilor investiţionale de perspectivă a R. Moldova.