Politica Monetară în Zona Euro

Introducere

Politica monetară este unul dintre cei mai importanți piloni într-o economie deoarece aceasta influențează cu ajutorul autorității monetare cantitatea de monedă de pe piață, nivelul ratelor dobânzii, cursul de schimb, dar de asemenea și alți indicatori econimico-monetari care au ca scop realizarea obiectivelor generale ale respectivei economii, cum ar fi ocuparea forței de muncă, stabilitatea prețurilor sau stimularea activității economice.

Banca Centrală Europeană este autoritatea monetară principală la nivelul zonei euro, ea fiind respensabilă, alături de băncile centrale naționale ale statelor membre de realizarea și implementarea politicii monetare. Ea beneficiează de o foarte mare independență față de celelalte instituții ale Uniunii Europene, acest lucru reprezentând un factor de stabilitate.

Această lucrare își propune să prezinte evoluția politicii monetare în zona euro de la înființarea Băncii Centrale Europene și pâna în prezent, precum și a problemelor ce pot aparea pe viitor în această Uniune Economică și Monetară.

Primul capitol face referire la aspecte teoretice ale politicii monetare. Sunt prezentate obiectivele și instrumentele principale ale politicii monetare a BCE, dar și efectele pe termen scurt și pe termen lung ale diferitelor tipuri de politici monetare. Totodata este subliniată importanța menținerii unui echilibru pe piața monetară.

În capitolul al-II-lea este prezentat un scurt istoric al zonei euro precum și principalele atribuții și responsabilități ale Băncii Centrale Europene. În partea a-II-a a capitolului sunt detaliate instrumentele folosite de BCE pentru a regla activitatea pe piața monetară.

În capitolul al-III-lea este prezentată evoluția principalilor indicatori economici precum și corelațiile dintre acești indicatori la nivelul uniunii. Sunt analizate evoluțiile ratelor inflației, a dobânzii și a șomajului precum și influența pe care o are asupra acestor indicatori situația geopolitică mondială.

În ultimul capitol se subliniază sub toate aspectele diferențele dintre statele uniunii și faptul că o politică monetară comună are un impact asimetric, avantajând unele state și respectiv, dezavantajând pe altele.

1. Coordonate ale politicii monetare

Politica monetară este unul dintre instrumentele politicii economice și reprezintă ansamblul măsurilor și metodelor prin care autoritățile publice abilitate (guvern, banca centrală sau autoritatea monetară) vor să influențeze condițiile macroeconomice prin creșterea sau reducerea ofertei de bani. Politica monetară se referă la o politică restrictivă sau una expansionistă, politica expansionistă are loc atunci când banca centrală alimentează economia cu o cantitate excedentară de lichiditate, iar in cazul unei politici restrictive se intâmpla exact invers, aplicându-se restricții în ceea ce privește alimentarea economiei cu lichidități. Astazi, tendința dominantă a politicii monetare este cea a politicilor restrictive, autoritățile monetare având convingerea că astfel inflația poate fi restrânsă.

1.1. Obiectivele principale ale politicii monetare

Politica monetară, indiferent de instrumentele aplicate şi de canalele de transmisie a

efectelor acestor acţiuni, conduce în esenţă la modificarea rezervelor disponibile sectorului

bancar şi nebancar, deci la modificarea condiţiilor de operare atât pentru sistemul bancar cât şi pentru economia reală. Prin măsurile pe care le promovează, autorităţile monetare încearcă să regleze nivelul cererii agregate din economie, influenţând nivelul lichidităţii, condiţiile de acordare şi disponibilitatea creditului în economie. Obiectivele principale ale politicii monetare sunt urmatoarele:

- Stabilitatea prețurilor

- Asigurarea în mai mare măsură a angajărilor

- Creșterea economică

- Echilibrarea balanței de plăți

1.1.1. Stabilitatea prețurilor

Obiectivul principal al SEBC este menţinerea stabilităţii preţurilor. Aceasta este prevederea-cheie stipulată în capitolul destinat politicii monetare din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE). Acordându-se o atenţie deosebită îndeplinirii acestui obiectiv de politică monetară a BCE, tratatul reflectă concepţia economică modernă în ceea ce priveşte rolul, scopul şi limitele politicii monetare şi susţine structura instituţională şi organizatorică a activităţii unei bănci centrale în cadrul Uniunii Economice şi Monetare.

O rată a inflației scăzută, stabilă și predictibilă în timp, prezintă următoarele avantaje :

- Reduce incertitudinea din mediul economic și simplifică activitatea agenților economici deoarece planurile de afaceri sunt mai ușor de conceput, chiar și pe un orizont mai mare de timp;

- Scade nivelul ratelor dobânzii pe termen mediu și lung, ceea ce duce la sporirea investițiilor (Banca Centrală poate influența direct doar dobânzile pe termen scurt);

- Crește transparența prețurilor, putându-se face o mai ușoară diferențiere între prețurile diferitelor bunuri de pe piață, ceea ce duce la eficiența alocării resurselor și implicit la creștere economică;

- Crește credibilitatea economiei, ceea ce contribuie și mai mult la temperarea ritmului de creștere a prețurilor;

- Asigură coeziunea socială, întrucât categoriile de populație mai dezavantajate ar avea șanse mici să eludeze așa-numitul ”impozit“ pe care îl aduce inflația.