Politică monetară - studiu de caz - adoptarea monedei euro de către România

Introducere

Lucrarea de față intitulată “Politica monetară” își propune să stabilească tot ceea ce implică termenul de politică monetară și în același timp eficiența pentru caracterizarea politicii monetare în țara noastră.

Lucrarea este structurată în patru părți. În prima parte se încearca o

argumentare a termenului de politică monetară și o analiză pe scurt a corelației dintre obiectivele și instrumentele politicii economice.

În partea a doua se face o evaluare a rolului pe care politica monetară îl are în criza bancară în SUA, Europa și Japonia.

În partea a treia a lucrării se face o mică analiză asupra țării noastre în ceea ce privește evoluția politicii monetare, ce instrumente folosește Banca Națioanală României , care au fost cauzele inflației în România și care sunt criteriile pe care trebuie să le indeplinească țara noastră pentru a adopta moneda euro. Totodata dacă sunt pregatiți pentru astfel de schimbări și ce anume trebuie să îmbunătățim pentru ca economia să prospere.

În partea a patra am încercat să realizez o pararela între evoluția României și alte tări care doresc ca în viitorul apropiat să adopte și ele moneda euro.

Capitolul I: Politica monetară

1.1. Termenul de politica monetară

Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul căreia se acționează asupra cererii și ofertei de monedă din economie. Importanța politicii monetare rezultă din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea prețurilor, la care se adaugă limitarea inflației și menținerea valorii interne și externe a monedei. Responsabilitatea îndeplinirii acestor obiective revine băncii centrale, care deține monopolul în formularea și transpunerea în practică a obiectivelor politicii monetare. Stabilitatea prețurilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, în același timp, reprezintă un obiectiv central al politicii economice, alături de: creșterea economică durabilă, ocuparea deplină a forței de muncă, sustenabilitatea balanței de plăți.Pentru atingerea acestor obiective, la nivelul fiecărei țări, sunt identificate instrumentele care să conducă la cele mai bune rezultate, dintre care cele mai însemnate sunt: politica fiscală, politica veniturilor, politica monetară, politica valutară și politica comercială.

1.2. Corelația dintre obiectivele și instrumentele politicii economice

Tabelul nr.1

Obiective de politica economică Instrumente de politica economică

Creștere economică Politica monedară

Gradul de ocupare al forței de muncă Politica fiscală

Stabilitatea prețurilor Politica veniturilor

Echilibrarea balanței de plăți externe Politica valutară

Reducerea deficitului bugetar Politica comercială

1.2.1. Politica bugetara și fiscală

Politica fiscală reprezintă ansamblul deciziilor prin care se realizează modelarea structurală a sistemului fiscal, asigurarea funcţionării acestuia în scopul obţinerii finalităţilor dorite de către decidentul public, în economie. Politica fiscală este, deci, o componentă a politicii financiare a statului, care cuprinde, atât ansamblul reglementarilor privind stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor şi concretizând opţiunile statului în materie de impozit şi taxe, cât şi deciziile privind cheltuielile publice ce se finanţează.

Statele membre ale UE au luat deja măsuri pentru a preveni evaziunea fiscală şi dubla impozitare, iar politica europeană în domeniu are ca scop să se asigure că pe piaţa internă concurenţa nu este distorsionată de diferenţe între sistemele şi ratele de impozitare indirectă. În plus, au fost luate măsuri pentru a preveni efectele negative ale competiţiei în domeniul impozitării, ce pot apărea în cazul transferurilor de fonduri între statele membre ale Uniunii Europene.