Politica Valutară a României

Politica valutară a României

Actualul regim valutar din România este cel instituit în luna mai 1992, având aceleaşi trăsături de bază. Ele constau din drepturile rezidenţilor de a păstra integral încasările valutare şi de a le utiliza liber pentru tranzacţii de cont curent, precum şi din stabilirea cursului valutar pe seama cererii şi ofertei.

Introducerea acestui regim valutar, prin care agenţii economici puteau să păstreze integral resursele valutare, a fost menit să recâştige încrederea operatorilor pe piaţă şi, în acelaşi timp, să stimuleze echilibrarea balanţei, prin cointeresarea exporturilor şi atragerea investitorilor străini. Actualul regim valutar reprezintă cea mai importantă pârghie de atragere a fluxurilor externe de capital.

Politica valutară a României se caracterizează prin: proprietatea asupra valutei, convertibilitatea monedei naţionale şi piaţa valutară. A fost menţinut dreptul rezidenţilor de a păstra toate încasările valutare şi de a le utiliza pentru operaţiuni de cont curent; deci s-a menţinut regimul - full retention. Prin notificarea oficială către Fondul Monetar Internaţional a acceptării de către România a obligaţiilor prevăzute în art. VIII, al. 2-4, a fost anunţată convertibilitatea totală de cont curent. Astfel, autorităţile au luat decizia eliminării restricţiilor la operaţiunile de cont curent, cu asumarea angajamentului de a nu se introduce în viitor asemenea restricţii. În felul acesta, a fost instituit dreptul persoanelor fizice de a cumpăra valută de la casele de schimb valutar, fără nici o limită de plafon. Putem afirma că România a avut, alături de Bulgaria, una dintre cele mai liberale reglementări privind deţinerea de valută. Exportatorilor români, cât şi celorlalţi operatori de pe piaţă, li s-a permis reţinerea integrală a valutei încasate, spre deosebire de alte ţări central şi est-europene în care se practica sistemul cedării valutei sistemului bancar.

Ca urmare, rezidenţii au putut efectua în mod liber şi fără restricţii operaţiuni valutare curente. Unele operaţiuni valutare de capital se puteau efectua numai cu autorizaţia prealabilă a Băncii Naţionale a României. În România, nu a fost promulgată, încă, o lege a devizelor, care să reglementeze ansamblul de principii, norme şi reguli de procedură instituite de statul român cu privire la: plăţile în valută pentru operaţiunile de comerţ exterior şi operaţiunile necomerciale, drepturile şi datoriile legate de deţinerea şi utilizarea de valută, cursul de schimb al monedei naţionale, rezerva valutară oficială.

Cu alte cuvinte, nu există o lege care să guverneze regimul valutar, acestea reprezentând, de fapt, o formă de concretizare a politicii valutar-financiare a statului român. Principalul act normativ care reglementează în prezent regimul valutar din România este Regulamentului BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar, modificat şi completat prin Regulamentul nr. 6/2005 pentru modificarea şi completarea Regulamentului BNR nr. 4/2005 şi a Normei BNR nr. 5/2005 privind autorizarea operaţiunilor valutare.

În baza acestui act normativ, operaţiunile valutare curente şi de capital se efectuează între rezidenţi şi nerezidenţi în mod liber în valută convertibilă şi în moneda naţională (leu). În România, rezidenţii şi nerezidenţii au dreptul să dobândească, să deţină şi să utilizeze active financiare exprimate în valute convertibile, în condiţiile respectării prevederilor legale. În acest scop, rezidenţii pot deschide conturi în valute convertibile şi în monedă naţională la instituţii de credit.

Mecanisme valutare

Nerezidenţii pot repatria activele financiare deţinute în România şi pot, de asemenea, transfera în ţară şi/sau în străinătate activele financiare deţinute în România. Rezidenţii au dreptul să dobândească, să deţină şi să utilizeze active financiare exprimate în valută şi pot să deschidă conturi în valută şi în moneda naţională (leu) la instituţii de credit şi la alte instituţii asimilate acestora. Sumele în moneda naţională (leu) şi în valute cotate, deţinute de rezidenţi, pot fi convertite prin intermediul pieţei valutare. În situaţiile în care fluxuri de capital pe termen scurt de o amploare deosebită exercită presiuni puternice asupra pieţei valutare şi provoacă perturbări grave în aplicarea politicii monetare şi a cursului de schimb, având ca efect, în special, variaţii semnificative ale lichidităţii interne, Banca Naţională a României poate lua măsuri de salvgardare privind mişcările de capital. Perioada de aplicare a măsurilor de salvgardare nu poate depăşi 6 luni, iar măsurile de salvgardare adoptate de Banca Naţională a României trebuie să fie notificate Comisiei Europene. Principalele obiective la care face referire regulamentul valutar menţionat sunt:

1. Definirea operaţiunilor valutare ca fiind încasările, plăţile, compensările, transferurile, creditările, precum şi orice tranzacţii exprimate în valute şi care se pot efectua prin transfer bancar, în numerar, cu instrumente de plată sau prin orice alte modalităţi de plată practicate de instituţiile de credit în funcţie de natura operaţiunii respective.

În actualul regulament valutar, operaţiunile valutare sunt clasificate corespunzător naturii economice a activelor şi pasivelor la care acestea se referă, denominate fie în monedă naţională (leu), fie în valută.