Politici de dezvoltare regională în România

Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata.

Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.

Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera la urmatoarele aspecte: inlaturarea/diminuarea saraciei in zonele rurale; echilibrarea oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel rural; stimularea initiativelor locale; pastrarea patrimoniului spiritual si cultural.

Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante şi cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităţilor economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei. Se poate spune că politica de dezvoltare regională are un pronunţat caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finanţarea altor politici sectoriale – cum ar fi politica agricolă, politica socială, politica de protecţie a mediului.

Fondul de Coeziune ajută statele membre cu un produs naţional brut (PNB) pe cap de locuitor de mai puţin de 90% din media comunitară să-şi reducă diferenţele dintre nivelurile de dezvoltare economică şi socială şi să-şi stabilizeze economiile.

Fondul Social European (FSE) este destinat să îmbunătăţească calitatea locurilor de muncă şi posibilităţile de ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană. Acesta intervine în cadrul obiectivelor „Convergenţă” şi „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.

Alaturi de aceste programe, Uniunea Europeana dezvolta si iniţiativele Jaspers , Jeremie , Jessica.

JASPERS (Joint Assitance in Supporting Projects in European Regions)

Programul JASPER are rolul de a sprijini statele membre în implementarea politicii de coeziune prin dezvoltarea cooperării între acestea cu privire la mai buna organizare şi utilizare a expertizei şi a resurselor.

Scopul programului JASPERS este de a ajuta autorităţile din regiunile de Convergenţă să pregătească proiecte majore pentru a fi aprobate de către Comisie.

JEREMIE (Joint European Resources for Micro toMedium Enterprises)

JEREMIE este o iniţiativă a Comisiei Europene, Băncii Europene pentru Investiţii şi a Fondului European de Investiţii (FEI) pentru îmbunătăţirea accesului la finanţare al IMM-urilor şi va permite statelor membre şi regiunilor să utilizeze o parte din fondurile structurale alocate acestora pentru obţinerea unui set de instrumente financiare special create pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii.

JESSICA (Joint European Support for Sustainable Investment in City Areas)

JESSICA este o iniţiativă a Comisiei Europene, în cooperare cu Banca Europeană pentru

Investiţii (BEI) şi Consiliul Băncii Europene pentru Dezvoltare (CBE), pentru promovarea investiţiilor durabile, creşteriieconomice şi ocupării în zonele urbane ale Europei.

În România, politica de dezvoltare regională început să se contureze odată cu funcţionarea programului Phare, în 1996. Doi ani mai târziu, în 1998, a fost stabilit cadrul legal de dezvoltare a acesteia,care stabileşte obiectivele politicii naţionale în domeniu,

instituţiile implicate, competenţele şi instrumentele specifice promovării politicii de dezvoltareregională. Aceasta este completată de o serie de alte legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern, prin care sunt create sau reglementate mecanismele de implementare a politicii regionale. Capitolul de negociere aferent (capitolul 21) a fost deschis în 2002 şi stabileşte criteriile ce trebuiesc îndeplinite de România în perspectiva aderării la UE şi a eligibilităţii pentru Fondul Social şi Fondul de Coeziune, respectiv acquis-ul comunitar şi modalităţile de implementare. Spre deosebire de alte capitole de negociere, acquis-ul de dezvoltare regională nu defineşte modul în care trebuie create structurile specifice de implementare a cerinţelor comunitare ci doar menţionează care sunt acestea şi lasă acest lucru în sarcina României. Astfel, deşi acquis-ul comunitar nu trebuie transpus, România trebuie să creeze un cadru legislativ corespunzător, care să permită implementarea prevedirilor specifice domeniului.Dacă documentul de bază al dezvoltării politicii regionale naţionale conform standardelor şi cerinţelor comunitare este Documentul de poziţie pentru capitolul 21, acesta este completat de Parteneriatul pentru Aderare –semnat în 1998 şi actualizat ultima dată în 2003, în urma desprinderii României şi Bulgariei de celelalte ţări candidate ale Europei Centrale şi de Est39 (ce vor adera în 2004, spre deosebire de 2007-data stabilită pentru România), şi de Faoia de parcurs pentru România (şi Bulgaria) – elaborată în acelaşi context.