Politici economice europene

INTRODUCERE

Scopul lucrării: Scopul este de a studia și cerceta politicile economice europene. Scopul referatului constă în manifestarea multilaterală a cunoștințelor obținute în cadrul prelegerilor și seminarelor prin realizarea unor subiecte teoretice, și aprecierea polivalentă a cunoștințelor obținute și a abilităților de aplicare practică a lor.

Metode de cercetare: În acest lucru individual este utilizată metoda deducției ce constă în înțelegerea unui fenomen, de la noțiuni generale la trăsături particulare, începând de la termeni și definiții generale, la acțiuni și trăsături concrete.

Rolul practic al lucrării: Rolul este de a studia aprofundat subiectul dat și de a înțelege esența conceptului de politică economică și manifestarea ei în UE. De asemenea, rolul este de a percepe noțiunile, în scopul formulării unei concluzii proprii în raport cu actualitatea subiectului.

Cuvinte-cheie: politică economică, piața muncii, creștere economică, forță de muncă, politici conjuncturale, politică monetară, politică fiscal-bugetară, PAC, UE, pactul ecologic european, FSE, investiții, stabilitate.

Structura lucrării: Lucrarea este formată din 3 capitole, prima având 2 subteme. Primul capitol include abordări teoretice despre politici economice, al doilea capitol include politicile economice europene, iar al treilea capitol - probleme și soluții despre subiectul dat.

Capitolul I: Abordări Teoretice

1.1: Elemente de politică economică

Politica economică este reprezentată de acțiunile administrației publice (guvernului) și de constituirea instituțiilor ce pot îmbunătăți performanțele economiei. Ea este un ansamblu de obiective și instrumente prin care, după ce au fost ierarhizate în funcție de priorități, statul acționează asupra variabilelor economice în scopul menținerii, restabilirii sau modificării climatului economic și social.

În formularea politicii economice economiștii dețin două roluri. În primul rând ei încearcă să determine consecințele politicilor alternative. De exemplu, economiștii care acționează în domeniul reformei sistemului de producție trebuie să previzioneze evoluția costurilor, a beneficiilor și a eficienței diferitelor modalități de finanțare și organizare a sistemului.

Economiștii ce acționează în domeniul mediului vor căuta să prevadă, de exemplu, costul și calitatea aerului urban ce rezultă din schimbările impuse standardelor de emisie ale noxelor auto. Iar economiștii ce studiază piețele financiare vor căuta să determine efectele pe care le au modificările ratelor dobânzilor asupra activității economiei și forței de muncă.

În al doilea rând economiștii evaluează politicile alternative (pe o scală de la rău la bine). Pentru a face aceasta trebuie stabilite obiectivele politicii economice.

S-au dovedit esențiale patru obiective ale politicilor economice:

- utilizarea deplină a forței de muncă;

- echilibrul exterior;

- creștere economică;

- stabilitatea prețurilor.

Politica economică este concepută și practicată pentru a corija și completa acțiunea pieței. Piața are un rol foarte important în contextul acestei reglementări, dar absolutizarea acestui rol nu poate evita efectul de „junglă” pe care îl generează dezumanizarea relației cerere-ofertă, ca o expresie a selecției agenților economici exclusiv prin libera concurență.

Absolutizarea rolului politicii economice nu poate evita efectul de „imoralitate administrativă„ pe care îl generează etatizarea relației cerere-ofertă, ca expresie a selecției agenților economici exclusiv prin măsuri administrative, ca urmare a limitării sau chiar eliminării liberei concurențe