Cuprins
- CAPITOLUL I: SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE.5
- 1.1. Conţinutul cheltuielilor publice.5
- 1.2. Clasificarea cheltuielilor publice.7
- 1.3. Evoluţia cheltuielilor publice.12
- CAPITOLUL II: CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU OBIECTIVE ŞI ACŢIUNI ECONOMICE.20
- 2.1. Necesitatea existenţei sectorului de stat.20
- 2.2. Formele clasice de intervenţie a statului în activitatea economică.22
- 2.3. Metodele indirecte de sprijinire a unor întreprinderi şi sectoare.24
- CAPITOLUL III: VENITURILE BUGETULUI DE STAT AL ROMÂNIEI.27
- 3.1. Consideraţii generale asupra veniturilor bugetare.27
- 3.2. Principiile generale ale impunerii.29
- 3.3. Noţiunile de impozit şi taxă. Elementele impozitelor şi taxelor .34
- 3. 4. Clasificarea veniturilor bugetare.43
- 3.5. Indicatori privind nivelul, structura şi dinamica veniturilor publice.46
- 3.6. Caracteristicile impozitelor directe.49
- 3.7. Caracteristicile impozitelor indirecte.52
- CAPITOLUL IV: EVAZIUNEA FISCALĂ.58
- 4.1. Caracterizarea şi formele evaziunii fiscale.58
- 4.2. Evaziunea fiscală în România.61
- 4.3. Prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.63 4.4. Eliminarea corupţiei .64
- 4.5. Sancţionarea evaziunii fiscale.67
- CAPITOLUL V: DUBLA IMPUNERE JURIDICĂ INTERNAŢIONALĂ.71
- 5.1. Conţinutul dublei impuneri .71
- 5.2. Metode pentru evitarea dublei impuneri internaţionale.73
- CAPITOLUL VI: ÎMPRUMUTURILE DE STAT. DATORIA PUBLICĂ
- 6.1. Teoria împrumutului public.78
- 6.2. Elementele tehnice ale împrumuturilor de stat.80
- 6.3. Operaţiuni privind împrumuturile de stat.82
- 6.4. Datoria publică .85
Extras din proiect
CAPITOLUL I
SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE
Obiective:
• cunoaşterea conţinutului cheltuielilor publice;
• cunoaşterea structurii şi dinamicii cheltuielilor publice;
• cunoaşterea principalelor criterii de clasificare a cheltuielilor publice.
Conţinut:
1.1. Conţinutul cheltuielilor publice
1.2. Clasificarea cheltuielilor publice
1.3. Evoluţia cheltuielilor publice
1.1. Conţinutul cheltuielilor publice
Sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor care se efectuează de la bugetul statului, din bugetele locale, din fondurile speciale, din fondurile proprii ale agenţilor economici cu capital de stat şi ale instituţiilor publice cu acţiunile social-culturale, dezvoltarea economică-socială, organele statului, apărarea naţională, ordinea publică, înfăptuirea suveranităţii şi independenţei naţionale, privite în unitatea şi interdependenţa lor.
În cadrul sistemului cheltuielilor publice, cheltuielile bugetare deţin un loc important şi cuprind destinaţiile care se dau fondurilor bugetare de către Parlament în vederea realizării opţiunilor şi priorităţilor stabilite în procesul selecţionării cerinţelor social-culturale, economice, de apărare, etc.
Îndeplinirea celor două funcţii ale statului, cea internă şi cea externă, se realizează printr-un sistem complex de instituţii şi organe: organe politice şi administrative, armată, poliţie, jandarmerie, justiţie şi procuratură, instituţii de învăţământ, cultură, artă, sănătate, protecţie şi asigurări sociale, etc. Pentru întreţinerea şi funcţionarea acestora, statul efectuează în fiecare an cheltuieli importante. De asemenea, statul alocă o parte din cheltuieli pentru dezvoltarea anumitor sectoare economice, subvenţionarea anumitor activităţi, promovarea exportului, contracararea concurenţei străine, etc. Toate aceste cheltuieli efectuate de stat sunt denumite generic cheltuieli publice. Ele dau conţinut celei de-a doua faze a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice şi exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească ce iau naştere între stat, pe de o parte, şi diverşi beneficiari - persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare publice, în vederea îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului.
Cheltuielile publice, mai restrânse decât cheltuielile sectorului public, înglobează:
a) cheltuielile publice efectuate de administraţiile centrale de stat din fondurile bugetare, extrabugetare şi fonduri cu destinaţie specială;
b) cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale;
c) cheltuielile finanţate din fondurile asigurărilor sociale de stat;
d) cheltuielile organismelor (administraţiilor) internaţionale din resursele publice prelevate de la membrii acestora.
De menţionat, că, pentru a obţine cheltuielile publice totale este necesară operaţiunea de consolidare, adică însumarea cheltuielilor efectuate de diferitele categorii de administraţii publice, dar cu eliminarea transferurilor de resurse făcute între acestea, în vederea evitării dublei înregistrări.
Se impune, de asemenea, a se face o delimitare între noţiunea de cheltuieli publice şi cea de cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul administraţiei publice şi care sunt finanţate atât din resurse bugetare (centrale sau locale), cât şi din fondurile proprii ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale aparţinând statului, precum şi din veniturile realizate de instituţiile publice şi lăsate la dispoziţia acestora pentru autofinanţare. Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă din bugetul de stat, din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi din bugetul asigurările sociale de stat, fiind o parte a cheltuielilor publice.
De altfel, delimitarea cheltuielilor bugetare în ansamblul cheltuielilor publice este facilitată şi principiile care stau la baza efectuării lor:
- orice cheltuială bugetară, pentru a putea fi efectuată, trebuie să răspundă cerinţei constituţionale de a fi aprobată de Parlament; acesta reglementează, prin Legea finanţelor publice, principiile generale de organizare a finanţelor publice, inclusiv regimul cheltuielilor publice, iar prin legea anuală a bugetului de stat, nivelul diferitelor categorii de cheltuieli publice în fiecare an financiar. Cuprinderea în buget a unei cheltuieli şi aprobarea acesteia nu dă automat dreptul de a o efectua, fiind necesară a aprobare expresă în acest sens;
- aprobarea cheltuirii resurselor bugetare nu are un caracter global, ci este strict individualizată pe destinaţii şi beneficiari; schimbarea destinaţiei este admisă numai în anumite condiţii şi în limita competenţelor prevăzute de lege;
- alocarea resurselor pentru efectuarea cheltuielilor bugetare nu se face în mod automat, în virtutea faptului că există anumite prevederi în buget, ci treptat, pe măsura justificării sumelor acordate anterior, în condiţiile realizării sarcinilor specifice şi eventual, corelat cu îndeplinirea planului de venituri proprii;
- sumele acordate de la buget pentru efectuarea cheltuielilor publice au caracter nerambursabil, dar autorizarea bugetară este limitată în timp; necheltuirea fondurilor alocate pentru o anumită destinaţie până la finele exerciţiului financiar determină retragerea fondurilor respective;
- utilizarea fondurilor bugetare este supusă controlului financiar preventiv şi ulterior, în legătură cu necesitatea, oportunitatea, legalitatea şi realitatea cheltuielilor bugetare, aşa încât să se asigure un regim sever de economii şi o eficienţă sporită în utilizarea banului public;
- finanţarea unei instituţii publice se realizează de la un singur buget, în funcţie de gradul de subordonare: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politici Monetare.doc