Politici Monetare

1. Politica macroeconomică: obiective şi instrumente

În ultimii ani, pe fondul accentuării presiunilor inflaţioniste şi a celor legate de creşterea numărului şomerilor, al accentuării dezechilibrelor macroeconomice, se vorbeşte tot mai mult de adoptarea unui mix de politici economice care să conducă la stabilizarea macroeconomică. Nu de puţine ori, stabilizarea macroeconomică era asociată cu stabilizarea monetară. Stabilizarea monetară, etimologic vorbind (în sensul de bază al cuvântului), presupune, în fapt, schimbarea sistemului monetar specific economiei respective şi, în primul rând, schimbarea monedei economiei respective. Cealaltă faţetă a stabilizării, este cel mai frecvent concept utilizat în prezent, având în vedere asigurarea stabilităţii economice prin restabilirea echilibrului general al economiei analizate.

Procesul de stabilizare macroeconomică este puternic influenţat de măsurile de politică economică adoptate, de coerenţa acestora şi implicit de gradul în care autorităţile implicate în aplicarea acestor măsuri sunt capabile să conlucreze în vederea atingerii obiectivelor propuse.

Politica macroeconomică se concretizează în ansamblul instrumentelor şi măsurilor adoptate de autorităţile unei ţări în scopul influenţării principalelor variabile economice şi al atingerii nivelului dorit pentru economia respectivă. Altfel spus, politica economică este o intervenţie deliberată a statului în domeniul economic în scopul de a înfăptui anumite obiective de ordin structural sau conjunctural.

Problema care se ridică este aceea a alegerii obiectivului de politică economică ce trebuie avut în vedere prin mixul de politici economice ce se adoptă. Chiar dacă obiectivul este acelaşi, mijloacele de a-l atinge - nu. Economia este un mecanism atât de complex, încât conducerea ei este asemănată mai degrabă cu o artă decât cu o ştiinţă exactă. Soluţiile oferite pentru o problemă sau alta sunt, de obicei, multiple, uneori chiar aparent contradictorii.

Atingerea acestor obiective are la bază, în definitiv, instrumentele utilizate de

autoritatea abilitată cu realizarea politicii macroeconomice. Aceste instrumente sunt reprezentate de componentele politicii economice, componente ce se concretizează în tot atâtea politici independente, dar în acelaşi timp corelate una cu cealaltă: politica monetară, politica valutară (considerată de unii economişti ca fiind parte componentă a politicii monetare, iar de alţii ca politică distinctă în cadrul politicii macroeconomice), politica fiscală, politica comercială şi nu în ultimul rând politica veniturilor. Aceste instrumente pot conduce la realizarea doar a unei părţi din obiectivele propuse (cadrul 1.1).

Cadrul 1.1: Corelaţia dintre obiectivele şi instrumentele politicii economice

1.1. Obiectivele politicii macroeconomice şi conflictul dintre acestea

Realizarea stabilităţii macroeconomice este reflectată de modul în care sunt atinse obiectivele stabilite prin politica macroeconomică şi, nu în ultimul rând, de natura obiectivului avut în vedere. Obiectivele avute în vedere prin politica macroeconomică vizează activitatea economică; activitatea economică poate să fie reprezentată de mai multe variabile precum PIB, gradul de ocupare, rata inflaţiei etc. Atingerea unui anumit nivel al acestor variabile macroeconomice se constituie în obiectivul fundamental al politicii macroeconomice a statului, în general şi al politicii monetare în special.