Politici Publice Privind Șomajul în Județul Maramureș

Capitolul I. Consideraţii generale.Concept şi caracterizare

1.1. Scurtă introducere.

“ Fiecare națiune are atâta valoare, câtă dovedește, nu prin faptul că a primit mai curând ideile apusene, ci după cum le-a interpretat, potrivit cu nevoile ei, în chip adevărat și adânc.” ( Nicolae Iorga, 1922 )

În cadrul economiei societăților contemporane, politicile publice ocupă un rol central. Ele ne ”înconjoară” și sunt prezente permanent în viața noastră, atingând toate aspectele vieții noastre publice. Sănătate, educație, asistență socială, utilități publice acestea sunt doar câteva domenii de care noi toți ca indivizi avem nevoie iar calitatea lor indică gradul de dezvoltare a unei comunități. Asigurarea și dezvoltarea acestor nevoi se realizează prin intermediul politicilor publice. Domeniul de cercetare al politicilor publice și al analizei se află la intersecția mai multor discipline: științe politice, sociologie, psihologie socială, științe juridice și economiei și reprezintă un domeniu nou în contextul științelor sociale din România.

Obiectivul lucrării este de a prezenta mai multe faţete ale acestui fenomen, şomajul, care să ofere în final şi o perspectivă asupra politicilor publice.

Lucrarea de față este alcătuită din două părți, o parte teoretică și o parte practică. Partea teoretică este alcătuită din două capitole. În primul capitol am ales să tratăm pe scurt conceptul de politicilor publice, astfel încât să încadrăm tema în domeniul din care face parte. În cel de-al doilea capitol intrăm efectiv în tema lucrării noastre, şi anume politicile publice privind şomajul la nivelul judeţului Maramureş, capitol care ne introduce în domeniul politicilor sociale. Lucarea se încheie cu o parte practică, care prin instrumentele alese, chestioarul şi interviul, nuanţeză şi redă veridicitatea celor trei ipoteze de cercetare formulate:

Ipoteza 1: Programul de politici publice privind integrarea sau reintegrarea profesională este un concept mai mult eficient teoretic decât practic.

Ipoteza 2: Pensionarii, tinerii fără experienţă şi proaspeţii absolvenţi, reprezintă o categorie socială mai defavorizată când vine vorba de integrarea lor în câmpul muncii.

Ipoteza 3: Majoritatea cetăţenilor sunt sceptici cu privire la găsirea unui loc de muncă în viitor.

1.2. Conceptul de politică publică.

Politicile publice sunt acţiuni intenţionate desfăşurate sau ordonate după un anumit program şi care vizează atingerea unori scopuri sau obiective. Însă o politică nu înseamnă doar adoptarea unor soluţii la o problemă, ci şi implementarea acestor soluţii pentru conturarea alternativelor, în cazul în care efectele scontate nu se produc.

Un alt tip de politici vizează ajustarea cererii la oferta de muncă – cursuri de calificare sau recalificare, etc. Astfel se reduc efectele sociale ale şomajului prin acordarea de indemnizaţii, dar şi locuri de muncă sezoniere pentru realizarea de lucrări de utilitate colectivă. Altfel spus, politicile publice îşi capătă justificarea doar în măsura în care procesul de furnizare a acestora, per total, are o influenţă pozitivă asupra cetăţenilor. Politicile publice sunt definite ca acţiuni colective, excluzând astfel posibilitatea ca o politică publică să poată fi rodul doar al unor acţiuni individuale.

Într-un prim sens, piaţa reprezintă un loc unde se întâlnesc oferta şi cererea de produse. În sensul care i-a fost dat de teoria economică, acest termen nu desemnează un loc fizic, ci un mecanism autoreglator de schimb a produselor (bunuri şi servicii). Societăţile cu economie de piaţă sunt cele care fac din acest mecanism principiul de bază al vieţii lor materiale

Există mai multe pieţe: piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa capitalurilor, piaţa resurselor naturale, piaţa muncii. Ele acţionează simultan, asigurând funcţionarea mecanismului economic şi social, reglarea proceselor şi fenomenelor în condiţii de eficienţă.