Politicile bugetare și efectul lor asupra echilibrului balanței de plăți

1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND POLITICA BUGETARĂ ȘI BALANȚA DE PLĂȚI

1.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND POLITICILE BUGETARE ROMÂNEȘTI

Politica bugetară, ca parte componentă a politicii financiare, reprezintă mecanismul de reglementare a economiei prin intermediul unui ansamblu de instrumente de intervenţie ale statului, care înglobează procesele de mobilizare a veniturilor bugetare, prin impozite şi taxe, alocarea cheltuielilor pe anumite destinaţii, precum şi asigurarea echilibrelor bugetare, toate acestea fiind orientate spre realizarea obiectivelor de stabilitatea şi dezvoltarea economică a statului.

În general, obiectivele politicii bugetar-fiscale diferă de la stat la stat, cât şi de la o perioadă de dezvoltare economică la altă, constante fiind următoarele:

- minimizarea efectelor fluctuaţiilor ciclului economic;

- stabilitatea ritmului creşterii economice;

- reglarea conjuncturală şi relansarea economiei;

- minimizarea inechităţilor sociale; redistribuţie – corectarea inegalităţilor;

- asigurarea unui nivel optim de ocupare a forţei de muncă şi a unei inflaţii reduse;

- alocarea şi repartizarea optimă a resurselor între sectorul public şi privat.

Funcțiile politicii bugetare sunt redate în figura de mai jos.

Figura nr. 1. Funcțiile politicii bugetare

Sursa: prelucrare după Mihu Ştefan, Politica fiscal-bugetară, Editura Europolis, Constanţa, 2008, p.172

Prin intermediul politicii bugetare se pot exercita importante influenţe asupra unei economii. O variaţie a nivelului cheltuielilor bugetare generează o creştere a ponderii sectorului public din economie, pe când o scădere a ratei de impozitare va face ca venitul disponibil permanent să crească, ducând la creşterea cheltuielilor de consum, implicit la dezvoltarea sectorului privat al economiei.

Politica bugetară este, alături de politica fiscală, o componentă principală a politicii economice . Mai mult decât atât, atunci când vorbim despre politica bugetară, ne referim implicit și la politica fiscală, pentru că cea din urmă este componentă a politicii bugetare, așa cum se poate remarca din figura de mai jos.

Figura nr. 2. Interdependența politică bugetară – politică fiscală.

Sursa: prelucrare după Ioneci Mihaela, Politica fiscală, miză a dezvoltării economiei româneşti, Editura Universitară, Bucureşti, 2009, p. 131.

Plasându-şi sursele intervenţioniste în cadrul bugetului public (central sau local), politica bugetară constituie complementare funcţională a politicii fiscale, cele două tipuri de politici reprezentând ansamblul coerent de instrumente, la dispoziţia statului, prin care acesta modulează activitatea economică.

Politicile bugetare pot avea un impact semnificativ asupra creşterii economice datorită nivelului şi structurii veniturilor şi cheltuielilor bugetare, dar şi datoriei şi deficitului public. Deficitele mari pot genera atât presiuni inflaţioniste, cât şi la nivelul creşterii economice, obligând autoritatea monetară să menţină ratele dobânzilor pe termen scurt la un nivel mai înalt decat ar fi fost necesar.

Politica bugetar-fiscală trebuie să fie orientată, în primul rând, spre atingerea următoarelor scopuri: fiscal, social şi de stimulare. Primul scop este legat de formarea resurselor financiare necesare statului. Al doilea – de necesitate asigurării financiare a realizării politicii sociale în condiţiile economiei de piaţă. Cel de-al treilea scop presupune stimularea activităţii investiţionale şi curente a întreprinderilor şi a activităţii economice a populaţiei apte de muncă.

Elementele politicii bugetare sunt:

- politica în domeniul veniturilor bugetare;

- politica în domeniul cheltuielilor bugetare;

- politica în domeniul gestiunii deficitului bugetar;

- politica în domeniul relaţiilor interbugetare.

Așadar, politica bugetară reprezintă expresia alegerilor bugetare realizate de un centru de decizie publică (local, central sau naţional), având finalităţi exclusiv economice şi sociale, şi implicând utilizarea (instrumentarea) cheltuielilor publice.