Poluarea

1 Pentru economiști, eficiența este o relație între scopuri și mijloace. Când numim o situație ineficientă, susținem că am putea atinge scopurile dorite cu mai puține mijloace sau că mijloacele folosite ar putea produce mai multe dintre scopurile dorite. "Mai puțin" și "mai mult" în acest context se referă în mod necesar la o valoare din ce în ce mai mică. Astfel, eficiența economică nu este măsurată de relația dintre cantitățile fizice ale scopurilor și mijloacelor, ci de relația dintre valoarea scopurilor și valoarea mijloacelor.

Termeni precum "eficiența tehnică" sau "eficiența obiectivă" nu au sens. Din punct de vedere strict tehnic sau fizic, fiecare proces este perfect eficient. Raportul dintre ieșirea fizică (capetele) și intrarea fizică (mijloace) este în mod necesar egal cu unul, așa cum ne reamintește legea fundamentală a termodinamicii. Luați în considerare un inginer care judecă o mașină mai eficientă decât o altă mașină, deoarece produce o producție mai mare de unitate de energie. Inginerul numără implicit numai lucrul util. "Util," desigur, este un termen evaluativ.

Caracterul inevitabil evaluator al conceptului ridică o întrebare fundamentală pentru fiecare încercare de a vorbi despre eficiența oricărui proces sau instituție: a cui evaluări folosim și cum vor fi ponderate? Eficiența economică face uz de evaluările monetare. Se referă la relația dintre valoarea monetară a scopurilor și valoarea monetară a mijloacelor. Valorile care contează sunt, în consecință, evaluările celor care doresc și pot susține preferințele prin oferirea de bani.

Din această perspectivă, o parcelă de teren este utilizată cu o eficiență economică maximă atunci când este sub controlul partidului care dorește (ceea ce implică posibilitatea) să plătească cea mai mare sumă de bani pentru a obține acest control. Dovada că o anumită resursă este utilizată în mod eficient este că nimeni nu este dispus să plătească mai mult pentru al determina pe altcineva.

Cei care se opun că aceasta este o definiție extrem de îngustă a eficienței adesea nu reușesc să recunoască faptul că fiecare concept de eficiență trebuie să utilizeze o anumită măsură de valoare. Măsura monetară utilizată de economie se dovedește atât amplă, cât și utilă. Aceasta ne permite să luăm în considerare și să comparăm evaluările făcute de mai multe persoane și să răspundem corespunzător.

Ce fel de structură ar trebui să stea pe colțul de la Fifth and Main: o stație de benzină, un condominiu, un magazin de flori sau un restaurant? Proprietarul poate lua o decizie de apărare, chiar dacă toată lumea din oraș are o preferință ușor diferită. Proprietarul acceptă pur și simplu cea mai mare ofertă de bani pe care o folosesc diferiți potențiali utilizatori ai terenului (florar, restaurator, etc.). Cooperarea socială eficientă necesită comparații interpersonale de valoare, iar valorile monetare ne oferă un numitor comun care funcționează remarcabil de bine.

Premisele esențiale pentru generarea acestor valori monetare sunt proprietatea privată a resurselor și drepturile relativ nerestricționate de schimb de proprietate. Atunci când aceste condiții sunt îndeplinite, dorințele concurente de a utiliza resursele stabilesc prețurile monetare care indică valoarea fiecărei resurse în utilizarea curentă. Cei care cred că resursele speciale ar fi mai valoros (mai eficient) angajați în alt mod, pot ridica prețul și le pot oferi altor utilizatori actuali.

Cerința principală a durabilității este că activitățile economice actuale nu ar trebui să ducă la o povară excesivă pentru generațiile viitoare. Acest criteriu este suficient de general pentru a implica diferite reguli de decizie pentru conservarea activelor de mediu. Economia neoclasică nu are un criteriu de durabilitate pentru activele de mediu, independent de criteriul de eficiență intertemporală, care alocă capitalul de mediu și cel antropic bazat pe beneficiile și costurile monetare proiectate. Acest criteriu este examinat în ceea ce privește fezabilitatea evaluării beneficiilor activelor de mediu, posibilitățile de substituire între capitalul natural și cel antropic și motivele etice ale utilizării eficienței ca unicul determinant al alocării activelor de mediu. Un criteriu alternativ de sustenabilitate ecologică este păstrarea nivelurilor minime sigure ale activelor de mediu în termeni fizici, mai degrabă decât valoarea dolarului unui compozit de capital natural și artificial. Standardele minime sigure pentru activele de mediu restricționează criteriul de eficiență pentru a asigura durabilitatea sistemelor economice. Se susține că abordarea ecologică a durabilității ar trebui să limiteze abordarea economică pentru deciziile care implică alocarea de active ecologice.

Economia mediului se deosebește de economia ecologică prin faptul că economia ecologică pune accentul pe economie ca pe un subsistem al ecosistemului, cu accentul pe conservarea capitalului natural . Un studiu al economiștilor germani a constatat că economia ecologică și de mediu sunt școli diferite de gândire economică, economiștii ecologici subliniază durabilitatea "puternică" și respingând propunerea că capitalul natural poate fi înlocuit de capitalul uman .

Centrul economiei de mediu este conceptul de eșec al pieței. Eșecul pieței înseamnă că piețele nu reușesc să aloce eficient resursele. Prețurile de pe piață și ceea ce societatea ar putea dori ca el sau ea să facă pentru a proteja mediul.Un astfel de lucru implică risipă sau ineficiență economică, resursele pot fi realocate pentru a face cel puțin o persoană mai bine, fără a face pe nimeni altcineva mai rău ". Formele comune de eșec ale pieței includ externalitățile, non-exclusivitatea și non-rivalitatea.

1.2Contextele economice și sociale actuale au generat problemele legate de creștere și sustenabilitate.Conceptul de creștere a fost întotdeauna legat de creșterea nivelului de consum, ceea ce a dus în mod inevitabil la presiuni asupra mediului și a resurselor care sprijină activitatea umană. Având în vedere aceste circumstanțe, întrebarea dacă putem evita un dezastru ecologic, menținând în același timp creșterea economică, a devenit mai strictă.