Cuprins
- Capitolul 1:INTRODUCERE 3
- Capitolul 2: 2.1.CONCEPTE ECONOMICE ÎN TEORIA CONCURENŢEI 4
- 1.Practici anticoncurentiale 4
- 2.Cartel 5
- 3.Concentrari economice.Fuziuni 6
- 4.Bariere la intrare 7
- 5.Monopol 8
- 6.Monopolul natural 8
- 2.2. MEDIUL CONCURENŢIAL ŞI CADRUL LEGISLATIV -FACTORI DECISIVI ÎN DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII AGENŢILOR ECONOMICI 9
- 1. Mediul concurenţial normal - cadrul de desfăşurare
- a activităţii agenţilor economici 10
- 2. Piaţa relevantă–locul de manifestare al concurenţei 11
- 3. Comportamentul anticoncurenţial şi alte aspecte
- legate de reglementările privind concurenţa 13
- 4. Practicile anticoncurenţiale în legislaţia românească 14
- Capitolul 3:PRACTIC 18
- Bibliografie 21
Extras din proiect
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
Practicile anticoncurentiale sunt foarte diversivicate in lume si pot adesea sa nu fie recunoscute la semnarea unui contract. Cele mai grave dintre practicile concurentiale sunt cartelurile - acorduri secrete incheiate intre agenti economici concurenti, care au ca obiect fixarea de preturi, limitarea productiei, impartirea pietelor, alocarea clientilor si teritoriilor. Practicile anticoncurentiale pot lua forma unor intelegeri, tacite sau exprese, structurate juridic sau nu, a unor decizii sau practici concertate.
Una din condiţiile de bază pentru existenţa unei economii de piaţă funcţionale, alături de libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului, o reprezintă un mediu concurenţial nedistorsionat. Astfel, comercianţii, fie la nivel naţional, fie la nivel comunitar, trebuie să interacţioneze pe cât posibil în mod liber, fără influenţe negative din partea agenţilor puternici sau aflaţi în situaţii privilegiate, asociaţiilor de agenţi economici sau a statului. Într-o economie de piaţă funcţională, respectarea normelor privind concurenţa asigură progresul economic, apărarea interesului consumatorilor şi competitivitatea produselor şi serviciilor în cadrul economiei respective dar şi faţă de produsele de pe alte pieţe.
Mediul concurenţial poate fi afectat negativ de activităţile anticoncurenţiale care reprezintă obiectul sau efectul înţelegerilor sau a practicilor concertate între agenţii economici, de abuzul de poziţie dominantă a unor agenţi economici puternici; de asemenea, concurenţa poate fi distorsionată prin subvenţiile acordate de stat unor agenţi economici, ceea ce le creează o poziţie avantajoasă faţă de ceilalţi concurenţi pe piaţa respectivă.
În cele ce urmează vor fi în primul rând analizate normele adresate comportamentului anticoncurenţial al agenţilor economici.
CAPITOLUL 2
2.1.CONCEPTE ECONOMICE ÎN TEORIA CONCURENŢEI
“Concurenţa scoate la iveală ce este mai bun printre
produse şi ce este mai rău în oameni.”
David Sarnoff
1. Practici anticoncurenţiale
Practicile anticoncurenţiale interzise sunt nule de drept şi se referă, pe de o parte, la înţelegerile exprese sau tacite dintre agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici, la orice decizii luate de asociaţii de agenţi economici sau practici concertate între aceştia, iar pe de altă parte, la folosirea abuzivă a unei poziţii dominante deţinută de către unul sau mai mulţi agenţi economici, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale.
Referindu-ne la primul aspect, practicile anticoncurenţiale, sub forma înţelegerilor secrete între agenţi economici, având ca scop majorarea sau stabilirea preţurilor şi reducerea producţiei sunt considerate de majoritatea autorităţilor ca singura încălcare mai serioasă a legilor concurenţei. Cazurile analizate din diverse ţări relevă că înţelegerea secretă poate fi realizată formal, ca « gentlemen’s agreement », în care respectul reciproc, convenţiile sociale şi contactele personale sunt suficiente pentru a garanta respectarea preţurilor de înţelegere şi a practicilor de afaceri conexe. Înţelegerile secrete nu implică în mod necesar un acord explicit sau o comunicare între agenţi economici. În industriile oligopoliste, agenţii economici îşi stabilesc preţurile şi nivelul producţiei, în mod intercondiţionat, astfel încât acţiunile fiecărui agent economic să aibă impact şi să determine reacţia celorlalţi agenţi, pe piaţă. În aceste condiţii, membrii unui oligopol pot lua în considerare acţiunile concurenţilor pe piaţă şi să îşi coordoneze acţiunile ca şi cum ar forma un cartel, neavând la bază o înţelegere explicită şi clară. Un astfel de comportament este numit, deseori, « înţelegere secretă tacită » sau paralelism conştient.
Referitor la cel de-al doilea aspect, se defineşte poziţia dominantă, ca fiind: ‘‘situaţia în care un agent economic este capabil, într-o masură apreciabilă, să se comporte independent faţă de clienţii şi concurenţii săi de pe această piaţă’’.
Poziţia dominantă nu contravine legii prin ea însăşi, fiind sancţionat numai abuzul de poziţie dominantă. De asemenea, sunt interzise orice acţiuni ale organelor administraţiei publice centrale sau locale, care pot conduce la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, fie prin luarea unor decizii care limitează libertatea comerţului sau autonomia agenţilor economici, fie prin stabilirea unor condiţii discriminatorii pentru activitatea acestora. Tipurile de practici anticoncurenţiale ce încalcă Legea concurenţei diferă de la o jurisdicţie la alta, fiind examinate ca ilegale sau supuse regulii argumentării. În acest sens, practicile referitoare la preţuri, tarife, acorduri de partajare a pieţei sau participarea cu oferte trucate la licitaţii sau alte forme de concurs de oferte sunt interzise şi sancţionate,indiferent de mărimea agenţilor economici implicaţi. Înţelegerile între agenţi economicipot fi clasificate în înţelegeri pe orizontală (între agenţi economici concurenţi ce acţionează pe aceeaşi piaţă) şi înţelegeri verticale, între agenţi economici ce operează în diferite stadii de producţie (de exemplu, între producători şi distribuitori).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Practici Anticoncurentiale.doc