Principiile fundamentale ale eticii și conduitei profesionale a experților contabili

INTRODUCERE

În lucrarea prezentată am facut referire la obiectivele şi principiile fundamentale ale profesioniştilor contabili care nu sunt destinate să fie folosite pentru a rezolva problemele etice ale profesioniştilor contabili într-un caz bine determinat. Totuşi, Codul oferă anumite linii directoare în ceea ce priveşte aplicarea în practică a obiectivelor şi principiilor fundamentale cu privire la numărul situaţiilor tipice care se întâlnesc în profesia contabilă.

Prevederile Codului au ca raţiune protecţia fiecărui profesionist contabil cât şi a terţilor deoarece Corpul este garant:

- pentru public, al calităţii şi fiabilităţii prestaţiilor experţilor contabili şi contabililor autorizaţi;

- pentru membrii Corpului, a unei sănătoase şi libere concurenţe pe piaţa produselor şi serviciilor contabile.

Codul are trei parti:

- Partea A: se aplică tuturor profesioniştilor contabili în afară de cazul când s-a specificat ceva contrar;

- Partea B: se aplică numai liber-profesioniştilor contabili;

- Partea C: se aplică pentru profesioniştii contabili angajaţi.

Demersul deontologic al expertului contabil începe cu destinatarii expertizelor contabile şi se finalizează cu scopul expertizelor contabile. Traseul dintre cele două componente este guvernat de principiile etice fundamentale. Cunoaşterea şi respectarea normelor de comportament profesional constituie nu doar parte integrantă a demersului deontologic al misiunilor de expertiză contabilă, ci şi punct de referinţă în acceptarea mandatului.

Principiile etice profesionale fundamentale stipulate de codul de conduită şi etică profesională, a căror respectare asigură atingerea obiectivelor profesiei contabile, sunt următoarele:

- Integritatea;

- Obiectivitatea;

- Independenţa;

- Competenţa profesională şi bunăvoinţa;

- Confidenţialitatea;

- Comportamentul profesional;

- Normele tehnice şi profesionale.

Necesitatea şi importanta unor norme de etică şi conduită profesională şi personală rezidă din rolul important pe care îl au liber profesioniştii contabili faţă de stat şi societate. Codul presupune ca o cerinţă esenţială a calităţii serviciilor ştiinţă, competenţă şi conştiinţă, independenţă de spirit şi dezinteres material, moralitate, probitate şi demnitate.

Datorită faptului ca practic este imposibil de a stabili cerinţe etice pentru toate situaţiile cu care se pot întîlni profesioaniştii contabili în activitatea lor, codul reprezintă un ansamblu de principii şi obiective a acăror respectare conduce la realizarea dezideratului de etică şi calitate a activităţilor.

Profesionistul contabil va trebui sa-şi exerseze raţionamentul profesional pentru a se asigura de respectarea principiilor pentru situaţia pe care o analizează.

Pe lângă vegherea cunoaşterii şi aplicării eticii şi normelor profesionale, trebuie asigurată o competiţie şi o concurenţă loială între profesioniştii contabili, descurajând orice tendinţă agresivă sau abuzivă pe piaţă, prin mijloace care lezează interesele publice.

Etica va reprezenta pentru toţi profesionistii contabili, prestigiul şi independenţa în raporturile cu societatea economică şi socială, încurajând prin serviciile oferite, transparenţa şi credibilitatea informaţiilor financiare, contribuind astfel la procesul de reformă pentru integrarea europeană.

Importanţa cunoşterii şi aplicării principiilor de bază fundamentale ale profesiei contabile independente de către fiecare membru CECCAR reprezintă garanţia unui profesionalism modern şi performant, răspunzând celor mai înalte exigenţe.

Respectarea acestor norme este cu atât mai importantă cu cât ea asigură apărarea onoarei, independenţei şi prestigiului Corpului, dar şi a fiecărui membru în parte.

CAPITOLUL 1

ETICA. ETICA PROFESIONALĂ.

CODUL DE CONDUITĂ ETICĂ PROFESIONALĂ

Cuvântul „etică” (ca dealtfel şi cuvântul morală) are mai multe înţelesuri distincte, dar în acelaşi timp legate unele de altele. În primul rând, etica este privită ca o disciplină sau arie de studii care se ocupă de problemele morale. În al doilea rând, când vorbim de probleme de etică şi controverse, încercăm să le distingem de acelea care nu sunt etice sau morale.

În al treilea rând, deseori cuvântul etică este utilizat pentru a se face referire la un set particular de crezuri, atitudini şi obiceiuri pe care o persoană sau un grup le prezintă în plan moral. De aici, putem spune că etica lui Hitler a fost diferită de cea a lui Dwight Eisenhower, şi ambele au fost diferite de cea a lui Karl Marx. Făcând acest lucru, facem referire la modul în care poporul priveşte problemele morale. Acest lucru este puternic influenţat de perioada istorică la care ne raportăm, etica perioadei fanariote fiind diferită de cea a perioadei moderne. Acest sens este direct legat de originea cuvântului grec „ethos”, care înseamnă obicei.

În al patrulea rând, cuvântul etică poate fi utilizat ca sinonim cu „corect din punct de vedere moral”. De exemplu, acţiunile oamenilor şi principiile pe care se bazează conduita lor pot fi analizate ori ca fiind „etice” (drepte, bune sau permisibile), ori ca nefiind etice (imorale), iar comportamentul indivizilor poate fi evaluat ca fiind etic (decent, având integritate morală) sau nefiind etic (fără scrupule).

Dicţionarul Oxford English Dictionary prezintă una dintre cele mai accesibile definiţii pentru etică: „Etica poate fi definită ca ştiinţa moralei, principiile morale, o filozofie sau un cod.” Din punctul nostru de vedere, al eticii profesiei contabile, etica trebuie privită ca un cod.

Pornind de la definiţiile prezentate mai sus putem spune că, cuvântul “etică” derivă de la grecescul “ethos”, care înseamnă “caracter”. În timp ce moralitatea studiază în principal noţiunile de “bine” şi “rău” în ceea ce priveşte comportamentul uman, etica studiază modul şi motivaţia pentru care oamenii acţionează de o anumită manieră. În accepţiunea sa modernă, etica se bazează inclusiv pe moralitate, având drept obiectiv asigurarea unui cadru coerent de principii şi repere care asistă indivizii în obţinerea de cunoştinţe şi acumularea de experienţă în vederea adoptării unor decizii etice.

O decizie etică posedă următoarele caracteristici considerate cumulative:

- este o decizie competentă, adică se bazează pe cunoştinţele şi experienţa acumulate;

- este o decizie luată în contextul identificării cu claritate, într-o situaţie particulară, a persoanelor interesate, a obligaţiilor fiecărei parţi implicate, precum şi a problemelor specifice;

- este o decizie echilibrată, în sensul că permite identificarea şi ierarhizarea principiilor etice relevante într-o situaţie particulară;

- este o decizie pertinentă, adică se bazează pe determinarea şi estimarea tuturor operaţiunilor relevante de decizie şi acţiune;

- este o decizie pragmatică, în sensul că permite achiziţionarea pe bază de obiective parţiale, clare, posibil de atins, în mod obiectiv şi responsabil, tot timpul până la formularea concluziilor.