Principiile OECD de guvernanța corporativă

In acceptiunea Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica - OECD,

guvernanta corporativa reprezinta sistemul prin care companiile sunt conduse si controlate. In anul 1999 au fost aprobate Principiile OECD privind administrarea corporatiilor, care sunt astazi

recunoscute ca unul dintre cei 12 piloni de baza ai stabilitatii financiare internationale si care au

servit ca punct de referinta la realizarea unei colectii de coduri nationale privind guvernanta

corporativa. Ele se concentreaza in primul rand asupra societatilor tranzactionate pe pietele

reglementate, dar abordeaza, de asemenea, probleme referitoare la societatile cu acţionariat mare,

dar care nu sunt listate. Aceste principii se refera la: drepturile actionarilor si protejarea acestora,

tratamentul echitabil al tuturor actionarilor, inclusiv al celor minoritari si straini, rolul si drepturile stakeholders, transparenta informatiilor si diseminarea lor prompta, responsabilitatile Consiliului de Administratie si ale conducerii executive.

Pe fondul crizelor financiare recente a devenit presanta reformarea arhitecturii institutionale a

pietelor nationale de capital, prin adoptarea unor reglementari bursiere eficace, alaturi de elaborarea si implementarea unor masuri de stimulare a dezvoltarii sectorului corporatist, pornindu-se de la premisa ca o economie puternica, cu o piata financiara solida, deschisa si transparenta, poate face fata provocarilor ce deriva din mediul international globalizat. Astfel, un element cheie pentru imbunatatirea eficientei economice si stabilirea unui climat de investitii atractiv il reprezintă o buna guvernanta corporativa (corporate governance). Printre cele mai importante beneficii ale implementarii unor standarde inalte de administrare a companiilor se numara: utilizarea eficienta a resurselor, scaderea costului capitalului pentru firme, cresterea increderii investitorilor datorita diminuarii sensibile a atitudinii discretionare a managerilor si reducerea nivelului coruptiei. La polul opus, o slaba guvernanta corporativa distorsioneaza alocarea eficienta a capitalului in economie, franeaza investitiile straine si reduce increderea detinatorilor de capitaluri. James D. Wolfensohn, fost presedinte al Bancii Mondiale spunea la un moment dat : guvernanta corporativa este mai importanta pentru cresterea economica la nivel mondial decat politicile statelor.

Conceptul de corporate governance s-a dezvoltat plecand de la teoria de agent (agent

theory), care se refera la relaţia intre investitor/actionar si manager/administrator si la problemele care apar, extinzandu-se insa apoi la toata gama de relatii existente intre cei implicati direct sau indirect in activitatea unei companii, ducand conceptul din sfera ingusta a microeconomicului in cea larga a macroeconomicului. Fundamentele teoriei de agent pot fi regasite chiar si in scrierile lui Adam Smith : „Nu te poti astepta ca cei care administreaza banii altora să fie la fel de atenti si de grijulii ca si cum ar fi ai lor. Risipa si neglijenta sunt prezente, intotdeauna, mai mult sau mai putin, in administrarea afacerilor companiilor.”

Meritul de a fi elaborat primul Cod de Conducere Corporativa (1992) cu 19 recomandari, ii

revine lui Sir Adrian Cadbury, presedintele companiei Cadbury, materialul sau (Report and Code of Best Practice) stand la baza Codului Bursei Londoneze. Codul Cadbury stabilea pentru prima oara regulile de baza ale administrarii unei companii pentru a se obtine cresterea eficientei, concomitent cu un comportament nediscriminatoriu fata de actionari. In timp, aproape toate companiile transnationale si-au definit propriile coduri de bune practici, devenind din ce in ce mai transparente fata de actionari, in buna parte datorita cresterii activismului acestora, dar si pentru ca, fiind listate la bursa, erau interesate sa aiba o imagine buna fata de furnizorii de fonduri.

Aceste principii s-au rafinat in momentul in care institutii cu vocatie internatională, precum

OECD si Banca Mondiala au intervenit in acest proces. Astfel, in urma crizei financiare din Asia,

OECD si Banca Mondiala, au initiat un dialog comun in domeniul administrarii corporatiilor si au organizat la nivel regional mese rotunde, in strans parteneriat cu reprezentanti ai politicii interne, organismelor de reglementare si participantilor la piata.

Rolul acestor principii este sa ofere asistenta in vederea imbunatatirii modului de practicare a guvernarii corporative atat pentru tarile membre, cat si non-membre in OECD.

Cu toate ca nu exista un anumit model pentru o buna guvernanta corporative, cercetarea desfasurata a dus la identificarea unor elemente comune aflate la baza unei bune guvernante corporative. Principiile publicate de OECD sunt construite pe baza acestor principii comune.