Proceduri de stabilire și plată a drepturilor de pensii naționale

1. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND SISTEMUL DE PENSII DIN ROMANIA

Desi Romania a realizat multe reforme necesare şi dificile în domeniul pensiilor acordate de la bugetul de stat pentru a include şi costul fiscal al imbatranirii populatiei, inca mai raman foarte multe lucruri de facut. Ratele de inlocuire sunt scazute si continua sa scada intr-o masura care nu face decat sa erodeze disponibilitatea personalului angajat de a participa la planul de pensii al statului, in special în conditiile existentei unor valori ale contributiilor care sunt printre cele mai mari din această zonă. Obiectivul principal al politicilor publice din domeniul pensiilor, pentru anii care vor urma, este acela de a stabili un sistem de pensii solid din punct de vedere financiare si durabil, care sa ofere beneficii adecvate şi sigure, în schimbul unui pret competitiv care sa poata fi suportat de familii. Pentru a indeplini acest obiectiv, Guvernul trebuie sa (i) accelereze reformele „parametrice” ale pensiilor acordate de la bugetul de stat; (ii) să diminueze distorsiunile economice impuse de valorile contributiilor; (iii) sa actualizeze si sa monitorizeze in continuu estimarile costurilor reformelor structurale aparute în perioadele de tranzitie; si (iv) sa stabileasca infrastructura institutionala, administrativa si de reglementare, care este necesara pentru asigurarea unor economii contractuale in conditii de siguranta si competitivitate.

1.1 Notiunea de pensie

Intelesul de baza al cuvantului pensie este de origine latina inseamna provizie pentru mancare si locuinta. Acelasi cuvant este folosit pentru a desemna mentinerea unei persoane în cadrul unei institutii, sau plata pentru cazarea unei persoane la hotel sau în alt loc similar. La romani, cuvantul desemna o alocatie periodica platita veteranilor de armata. In semn de recunostinta pentru serviciile aduse, ea era oferita si peste granitele Imperiului asigurând persoanei respective o locuinta si un venit. Totusi acolo unde locuintele nu erau disponibile, se putea ìncasa o alocatie regulata în numerar sau un echivalent valoric pentru tot restul vietii. Asadar, primele pensii au fost cele ale militarilor.

In literatura juridica , pensiile de asigurari sociale de stat au fost definite ca drepturi banesti acordate salariatilor la expirarea unei perioade determinate de activitate si la implinirea varstei prevazute de lege ori in cazul pierderii, totale sau in cea mai mare parte a capacitatii de munca, precum si urmasilor acestor persoane.

Cea mai recenta definitie a pensiei este formulata la art. 7 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel:

„(1) In sistemul public prestatiile de asigurari sociale reprezinta venit de înlocuire pentru pierderea totala sau partiala a veniturilor profesionale, ca urmare a batrânetii, invaliditatii, accidentelor, bolii, maternitatii sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate.

(2) Prestatiile de asigurari sociale se acorda sub forma de: pensii, indemnizatii, ajutoare, alte tipuri de prestatii prevazute de lege, corelative cu obligatiile privind plata contibutiei de asigurari sociale”.

După 20 ani de tranziţie economica si sociala, Romania inca se mai straduieste din greu sa construiasca un sistem de protectie sociala care sa fie sustenabil din punct de vedere financiar, si sa fie si viabil. In anii de dupa 1989, guvernele Romaniei au aplicat o reformă structurala cuprinzatoare, care – impreuna cu dificultatile inerente oricarei transformari economice fundamentale – au exercitat presiuni financiare extreme asupra sistemului de protectie sociala al tarii. Astfel au iesit in evidenta neajunsurile acestui sistem, in special in ceea ce priveste pensiile si alte forme de asigurari sociale bazate pe contributii si au avut drept consecinta necesitatea de schimbare, pe care guvernele care s-au succedat la putere au abordat-o în diverse moduri.

Romania a mostenit din perioada comunista un regim de pensii generos insa fragmentat si nesustenabil, care este intemeiat pe contributii achitate obligatoriu de catre abonati pe toata durata vietii lor profesionale active. Ratele de inlocuire au fost mari si s-au achitat diverse beneficii foarte multor categorii de pensionari (inclusiv pentru pensionare anticipata, pentru vechime normala, pensii de urmas, pensii pentru invalizi, pensii pentru persoane cu handicap). De asemenea, guvernantii au mai finantat si cateva beneficii care nu se platesc din contributiile angajatilor (cum ar fi concedii medicale, concedii de maternitate/ concedii de crestere a copiilor, pensii pentru lucratorii din domeniul agricol). Primii ani ai tranzitiei au fost marcati de reforme ad-hoc si ezitante. Pe masura ce tranzitia a avansat, regimul pensiilor a avut de suferit de pe urma mai multor socuri fundamentale, inclusiv o crestere rapida a numarului de beneficiari, ca si consecinta a imbatranirii populatiei si a planurilor generoase dedicate celor pensionati anticipat, asociate cu declinul cresterii economice si cu scăderea accentuată a numărului de plătitori la fondurile de pensii, precum şi cu creştere şomajului şi cu angajarile la negru. Aceste probleme sau agravat datorita capacitatii administrative slabe si a politicilor care au incurajat pensionarea anticipata, precum si datorita utilizarii pensiilor pe caz de boala care au fost acordate pentru a compensa rata crescuta a somajului in randul angajatilor de varsta inaintata. In consecinta, rata de dependenta a planului de pensii a sporit in mod spectaculos si continua sa ramana si la ora actuala una dintre cele mai mari rate de dependenta din zona. Avand in vedere cs se adteapts ca rata de dependenta a populatiei de varsta inaintats sa continue sa creasca (de la 30,9 in 2003 la 59,5 in anul 2050), profilul demografic al Romaniei creeaza o alta sursa de preocupare pentru gradul de sustenabilitate. Acest proces de imbatranire va adauga o povara suplimentara populatiei active, pentru ca fiecare lucrator va trebui sa continue sa sprijine un numar din ce in ce mai mare de pensionari.

Guvernul a incercat sa faca fata acestor constrangeri si probleme prin sporirea procentajelor contributiilor obligatorii la niveluri care sunt mari chiar si dupa standardele OECD. Totalul cheltuielilor cu asigurarile sociale (adica pensii, sanatate, somaj, accidente de munca şi handicap) se ridica la aproximativ 50% din salariul brut, transformand in acest fel forta de munca din Romania intr-una dintre cele mai greu impozitate din Europa Centrala si de Est.

Romania – cu contributii aferente salariilor totalizand 46,25%, se afla pe locul 6 (între alte 26 tari) din Europa în ceea ce priveste contributiile la bugetul asigurarilor sociale, alaturi de Albania (cu 49%), Polonia (46,64%) si Ungaria (45,50%), care se situeaza pe locurile fruntase in randul tarilor din Europa Centrala si de Est. Chiar si contributiile aferente salariilor care se plateste in Italia, si care este considerat impovarator dupa standardele OECD, sunt mult mai mici decat ceea ce se plateste in

Romania. Aceste contributii semnificative sporesc costurile ne-salariale aferente activitatilor profesionale si pot avea efecte adverse asupra crearii de locuri de munca legitime si, prin extensie, si asupra posibilitatilor de sustinere a planului de pensii acordate de la bugetul de stat.