Procesul de aprovizionare în cadrul SC Nova Group SRL

Capitolul 1: Argument

Activitatea de aprovizionare în prezent are ca problemă principală asigurarea de noi forme si modalităţi prin care, evitându-se rutina şi conservatorismul, să răspundă superior şi cât mai rapid scopului urmărit. Scopul urmărit întrun sistem complex de aprovizionare este reprezentat de exprimarea intereselor agentului economic care se află în postura de comparator în condiţii de minim efort, efort care constă în cheltuielile pentru asigurarea promptă a materialelor solicitate la cantităţile, calitatea, sortimentele şi condiţiile impuse de cererea de consum. Acest efort este facilitat de utilizarea informaţiilor cu privire la piaţa furnizorilor.

Aprovizionarea se realizează în condiţii conjuncturale, sub influenţa unor factori, exprimând interesele agentului economic care se află în postura de cumpărător în contact direct cu posibilităţile furnizorului sau oferta.

Oricare dintre modalităţile procesului de aprovizionare analizat ca entitate distinctă, în viziunea de la general la particular pe fondul comportamentului de restructurare-perfecţionare, impune o analiză complexă, sub influenţa factorilor care îl generează şi îl preced, atât în sensul cumpărător-furnizor, pentru lansarea cererii de ofertă, cât şi în sensul furnizor-cumpărător, pentru acoperirea cererii de către ofertă, bazându-se numai pe fundamentarea în limitele intereselor şi eficienţei atât a cererii, cât şi a ofertei în sine.

Procesul de aprovizionare, tratat prin prisma unor sisteme moderne de management, oferă prilejul cumpărătorului, respectiv utilizatorului, de a avea conturată o imagine realistă asupra utilităţii sau inutilităţii unor informaţii care prin conţinutul lor specific afectează sistemul.

Procesul de perfecţionare a aprovizionării, deosebit de complex şi eficient, necesită introducerea, dezvoltarea si perfecţionarea continuă a mijloacelor tehnice de evidenţa şi calcul electronic, fără de care nu se poate vorbi de rapiditate, calitate, utlitate, eficienţa la parametrii de înaltă performanţă.

Aprovizionarea: concept, rol, atribuţii, trăsături

Aprovizionarea cu resurse materiale şi energie reprezintă un proces economic complex, prin care se realizează stabilirea nevoilor materiale ale producţiei, organizarea circulaţiei şi utilizarea completă a resurselor materiale, reducerea continuă a consumului de materii prime, combustibili şi energie, folosirea intensivă a capacităţilor de producţie, atragerea în circuitul economic şi în consumul producţiei de noi resurse materiale, creşterea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante şi, astfel, creşterea eficienţei activităţii fiecărui agent economic, prin creşterea profitului acestuia.

Activitatea de aprovizionare este un proces dinamic, în care se realizează în mod continuu deplasarea mijloacelor de producţie de la furnizori la beneficiari, pe baza relaţiilor economice între întreprinderi, concretizate în programele de aprovizionare şi contractele economice de livrare, una dintre necesităţile obiective ale desfăşurării neîntrerupte a procesului de fabricaţie.

Caracterul dinamic al aprovizionării poate fi observat în etapa de planificare, şi mai ales în cea de realizare efectivă. În ceea ce priveşte planificarea, caracterul dinamic al aprovizionării se manifestă printr-o continuă corelare cu indicatorii celorlaltor activităţi, cum ar fi producţia, investiţia, vânzarea.

Se manifestă prin legăturile continue, operative si intreţesute dintre beneficiari şi cumpărători, pentru respectarea obligaţiilor asumate prin contractele economice, pentru livrarea si primirea cantităţilor de materiale prevăzute, organizarea transporturilor acestora şi decontarea costurilor, precum şi pentru reglarea operativă a aprovizionării.

Întro formulare sintetică, aprovizionarea cu resurse de materiale constituie activitatea prin care se asigură elementele materiale necesare consumului producţiei, în volumul, structura şi termenele care să sprijine o activitate continuă şi la capacitate maximă, cu un profit cât mai ridicat, al unităţilor economice.

În practica economică sunt utilizaţi frecvent termeni similari aprovizionării, ca achiziţionarea, cumpărarea, alimentarea. Cu toate acestea, termenii respectivi au semnificaţii diferite.

Aşadar, achiziţionarea reprezintă un angajament financiar, de cumpărare a unor resurse materiale sau produse, fiind reprezentată de o tranzacţie monetară efectivă. În raport cu achiziţionarea, aprovizionarea are un conţinut mai amplu. Achiziţionarea este doar un moment al procesului de aprovizionare cu materiale. Această componentă a aprovizionării este precedată de acţiunile de determinare a nevoilor, de stabilire a dimensiunii acestora şi a momentelor când sunt necesare ( momentul declanşării acţiunii de emitere a cererii sau comenzii ) şi este urmată de negocierea condiţiilor de furnizare, de aducere efectivă a resurselor materiale.

Alimentarea constituie o acţiune de finalizare a procesului de aprovizionare, prin trecerea în consum a resurselor materiale primite de la furnizori. Deci, alimentarea se desfaşoara numai în interiorul unităţii economice, prin trecerea materiilor prime din depozite la punctele de prelucrare, în concordanţă cu programele elaborate în prealabil. Alimentarea se încadrează în sistemul logistic al aprovizionării, alături de fluxul şi sistemul de transport intern.

Particularităţile economiei de piaţă, cu deosebire cele ale perioadei de tranzitţe către economia de piaţa, influenţează procesul de aprovizionare.

Caracterizarea, evaluarea si selecţionarea furnizorilor

Eficienţa şi eficacitatea relaţiilor stabilite cu furnizorii depind de modul de gestiune a acestora şi de calitatea partenerului ales. Furnizorul ideal nu exista, aşadar se va alege acel partener care asigură cele mai bune condiţii de valorificare a oportunităţilor cumpărătorului, întrun anumit context economico-social. Nu toîi furnizorii au comportamente identice în situaţii identice, acestea depinzând de poziţia furnizorului pe piaţa, de resursele care constituie obiectul relaţiilor de vânzare-cumpărare şi de interesele pe termen scurt, dar mai ales mediu şi lung al acestora. Deci un furnizor trebuie ales în funcţie de interesele economice ale cumpărătorului şi de poziţia respectivului furnizor în raport cu acesta.

Analiza pieţei furnizorilor poate fi facută dupa diverse criterii:

• Importanţa pe care furnizorii o au pe piaţă

• Importanţa pe care furnizorii o deţin în satisfacerea necesarului de resurse pentru un anumit consumator

• Concordanţa dintre obiectivele majore ale furnizorului pe o anumită perioada şi cerinţele consumatorului