Procesul de Extindere al Uniunii Europene și Consecințele Sale Economice la Nivel Inter și intra-regional

1.Rezumat

Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în 1951 între şase state europene: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda. După cinci valuri de aderări (1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria), UE are acum 25 de State Membre şi se pregăteşte pentru cea de a şasea extindere. Acest proces are ca scop extinderea paşnică a zonei de stabilitate şi prosperitate către noi membri. State candidate în acest moment: Bulgaria, România, Turcia şi, recent, Croaţia.

Numărul statelor membre ale Uniunii Europene a crescut de la 15 la 25, odată cu cea de-a cincea extindere a UE din data de 1 mai 2004. Extinderea este un pas important în construcţia unei Uniuni Europene mai puternice şi mai competitive, necesară pentru stabilizarea întregului continent european, consolidarea păcii şi democraţiei, întărirea economică şi dezvoltarea durabilă, precum şi pentru asimilarea diversităţii culturale şi istorice europene.

A fost un proces de durată şi împreună cu toate celelalte entităţi implicate, reţeaua Camerelor de Comerţ europene a contribuit din plin la pregătirea procesului de aderare.

O pregatire adecvată pentru acest eveniment este cheia succesului procesului de extindere a UE. Cu cât firmele sunt mai bine informate, cu atât ele vor fi mai competitive pe Piaţa Unică Europeană. Şi cu cât sunt mai performante, cu atât vor beneficia mai mult de prevederile procesului Lisabona.

2.Cuvinte cheie

Cuvinte cheie : extinderea Uniunii Europene, constituţia europeană, integrare europeană,aderare,lărgirea uniunii europene

3. Introducere

Data de 1 Mai 2004 reprezintă un punct de referinţă istoric şi deosebit de important pentru dezvoltarea Uniunii Europene (UE). Prin integrarea a 10 noi ţări din Europa Centrala şi de Est şi bazinul Mediteranean, Uniunea Europeană impune acum celor 25 de state valori comune de libertate, democraţie, respectarea legii şi a drepturilor omului. Acest val de extindere reprezintă o realizare unică – înseamnă unitate în diversitate şi în acelaşi timp, un angajament luat pentru promovarea prosperităţii continentului nostru prin pace, securitate, solidaritate şi stabilitate pentru toţi cetăţenii europeni.

Uniunea Europeană exercită o puternică forţă de atracţie mai ales prin „nivelul vieţii cotidiene a oamenilor”. Europa Occidentală este atractivă prin gradul de dezvoltare, nivelul de trai al populaţiei, prin standardele de civilizaţie atinse şi, nu în ultimul rând, prin posibilităţile de realizare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Experienţa demonstrează că negocierile de aderare şi integrare reprezintă un act de cea mai mare răspundere, deoarece miza acestor negocieri o constituie statutul politic, economic şi financiar al ţărilor respective, în perspectiva includerii lor ca state membre cu drepturi depline în Uniunea Europeană.

Extinderea UE nu este un concept nou, de exemplu, Austria, Finlanda şi Suedia au devenit membri numai în 1995. Problema că cele mai multe se referă, în acest val de extindere este disparitatea economică dintre membrii existente şi cele noi.

S-a convenit ca „asocierea să includă o perioada de tranziţie de maxim 10 ani”, împărţită „în doua etape succesive”, fiecare durând, în principiu, cinci ani. Atât în prima, cât şi în a doua etapă, ţările asociate s-au angajat sa efectueze reformele economice care se impun şi să introducă factorii necesari pentru cooperarea şi apropierea reală între sistemele părţilor, iar Uniunea Europeană s-a angajat să stabilească instrumente de cooperare şi de asistenţă economică, tehnică şi financiară pentru a ajuta ţările respective, să facă faţă consecinţelor economice şi sociale ale reajustării structurale.

Lărgirea Uniunii Europene, prin includerea statelor din Europa Centrală şi de est, constituie o evoluţie firească a reaşezării structurilor economice continentale în condiţiile transformărilor din economia mondială, reprezentând o garanţie a menţinerii unor ritmuri adecvate ale proceselor dezvoltării economie şi expansiunii comerţului internaţional. Acest proces complex include reamplasarea continuă a industriilor şi serviciilor, în condiţiile dezvoltării exporturilor. Sunt evoluţii continentale care presupun o forţă de muncă ieftină şi deosebit de calificată.

Principiul cooperării capătă o importanţă şi mai mare în anii finalizării procesului integrării ţărlor asociate. Atât Uniunea Europeană, cât şi fiecare ţară asociată trebuie să coopereze pentru a găsi cele mai bune soluţii. Cooperarea presupune stabilirea unor obiective comune şi întreprinderea măsurilor ce se impun pentru realizarea lor.