Procesul de integrare economică în America de Sud - Mercosur

Consideraţii cu privire la procesul de integrare regională în Asia de Sud-Est.

Până la criza financiară din anul 1997, Asia de Sud-Est s-a caracterizat printr-o creştere economică fără precedent. Cel mai spectaculos eveniment petrecut în evoluţia economiei mondiale în ultimele două decenii ale secolului trecut a fost transferarea graduală a puterii economice din Europa şi America de Nord către Asia de Sud-Est şi Japonia.

Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) este considerată o enigmă economică ; în timp ce în Asia de Nord-Est, nu au existat scheme de integrare regională intre ţările cu economie de piaţă în perioada postbelică, în zona de sud-est au fost multe tentative.

Înfiinţată în anul 1967 prin Declaraţia de la Bangkok, gruparea ASEAN a avut o importantă dimensiune politică (pe fondul escaladării tensiunilor în Indochina): stoparea avansului doctrinei comuniste în regiune şi apărarea în faţa ameninţării vietnameze, aşezând la masa negocierilor regimuri care se opuneau expansiunii comunismului.

Iniţial, problemele referitoare la cooperarea economică nu au stat în centrul preocupărilor statelor membre. Ulterior, în anul 1977, a fost semnat un acord cu privire la Aranjamentele Comerciale Preferenţiale. În anul 1987, acesta a fost lărgit printr-un nou protocol prin care se prevedea adoptarea de măsuri pentru stimularea şi dezvoltarea schimburilor economice intraregionale prin:

- extinderea preferinţelor tarifare

- liberalizarea barierelor netarifare

- contracte pe termen lung asupra volumului fizic al schimburilor

- susţinerea financiară prin rate preferenţiale ale dobâzii la creditele atrase

- alte măsuri

Aranjamentele Comerciale Prefenţiale urmau să acţioneze pe trei direcţii: alcătuirea unor liste unilaterale de produse ce intrau sub incidenţa preferinţelor tarifare, negocierea pe cale bilaterală şi dupa principiul de la produs la produs a unor concesii tarifare şi reducerea substanţială a taxelor vamale la bunurile de import cu o valoare în vamă de minim 50 000 dolari.

Principala piedică în calea dezvoltării comerţului intraregional au constituit-o strategiile diferite ale statelor membre în privinţa politicilor comerciale. În timp ce Singapore a renunţat la strategia de industrializare prin substituirea importurilor, celelalte ţări fondatoare au păstrat trendul protecţionist, renunţând târziu la această tactică.

În ultimii ani, autorităţile din ţările membre ASEAN promovează politica de deschidere spre economia mondială, prin reducerea gradului de protecţie vamală şi prin înlăturarea sau restrângerea barierelor netarifare. Se constată totodată o renunţare, în mai multe ţări, la obstacolele netarifare şi paratarifare şi practicarea unor taxe moderate. Pe ţări, situaţia prezintă diferenţieri relativ importante, în funcţie de interesele naţionale, care impun anumite trepte de protecţionism comercial. Cu bariere netarifare în regiune, se remarcă în special, marcajele şi regulile de origine, extrem de stricte.

Paralel cu lansarea cooperării pe planul schimburilor comerciale, statele membre ASEAN au iniţiat programe pentru dezvoltarea relaţiilor intraregionale în domeniul cooperării industriale, ca de exemplu, ASEAN Industrial Projects Programme, creat în anul 1977. Efectele acestui program industrial au apărut relativ târziu, începând cu anul 1984, şi cu toate eforturile depuse de statele membre şi sprijinul financiar japonez, la scurt timp, au început să se manifeste divergenţe cu privire la derularea proiectelor şi în final, unele ţări s-au retras.

În anul 1981, ca urmare a dorinţei comune a statelor membre, a fost creată o corporaţie financiară regională, prin participarea a 140 de bănci comerciale şi acţionari individuali, care şi-au propus ca obiectiv promovarea cooperării economice la nivelul grupării ASEAN.Această instituţie nu a avut însă succesul aşteptat, astfel că în anul 1988 s-a transformat în bancă comecială, având ca principal obiect de activitate acordarea de fonduri pentru realizarea unor proiecte ASEAN şi stimularea exporturilor.

Se constată că “ startul” acestei grupări nu a fost foarte bun, ASEAN confruntându-se cu multe eşecuri în plan economic. După mai bine de un sfert de veac de funcţionare se constată că un progres vizibil a înregistrat sfera politică şi cea instituţională. În primii ani ai deceniului al nouălea, al secolului trecut, până la criza financiară din 1997, Asia de Sud-Est s-a caracterizat printr-o creştere economică fără precedent. Avântul economic al noilor ţări industrializate (NIE) din Extremul Orient şi Asia de Sud-Est au transformat Asia în “motorul” dezvoltării şi catalizatorul transformărilor tehnologice, financiare şi social-economice. Cel mai spectaculos eveniment petrecut în evoluţia economiei mondiale, în ultimele două decenii ale veacului trecut a fost transferarea graduală a puterii economice din Europa şi America de Nord către Asia de Sud-Est şi Japonia.

Liberalizarea treptată, demonopolizarea, stimularea investiţiilor straăine, acordarea de facilităţi în schimburile economice internaţionale etc., au devenit linii directoare în politicile guvernamentale ale ţărilor din Asia de Sud-Est.