Productivitatea Muncii - SC Spicul SA

ANALIZA DIAGNOSTIC A CORELATIEI DINTRE PRODUCTIVITATEA MUNCII SI SALARIUL MEDIU SI A REFLECTARII SALE IN PERFORMANTELE SALE ECONOMICO-FINANCIARE ALE S.C.SPICUL S.A.

CAPITOLUL I

Consideratii teoretice si metodologice privind corelatia dintre productivitatea muncii si salariul mediu.

I.1. Continutul si importanta corelatiei dintre productivitatea muncii si salariul mediu.

Productivitatea muncii este unul din cei mai importanti indicatori sintetici ai eficientei activitatii economice a intreprinderilor, care reflecta eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite in procesul de productie.

Demersul cel mai indicat – premisa a progresului economic- se bazeaza pe urmatoarea constatare: eficacitatea intreprinderii este germenul productivitatii sale si nu invers. A incita intreprinderile industriale in cursa pentru cele mai bune rate de productivitate este o actiune care poate sa aiba consecinte economice si sociale negative. Ele devin preocupante atunci cand industriasii confundand conceptele, raman convinsi ca esecul unei strategii de progres, conforma dogmelor economice neoclasice, provine nu din alegerea lor, ci din cauze externe intreprinderii.

Pentru a demara procesul de conversie si a realiza progresul economic, eficacitatea intreprinderii trebuie neaparat sa primeze asupra productivitatii sale.

Cresterea productivitatii muncii constituie cel mai important factor de sporire a volumului productiei, de reducere a costurilor de productie si de crestere a rentabilitatii si competitivitatii produselor pe piata interna si externa.

In acest sens, in conditiile trecerii la economia de piata, in tara noastra, un obiectiv important il constituie cresterea productivitati muncii in industrie, agricultura, constructii, transporturi si in celelalte ramuri ale economiei nationale.

A spune ca o intreprindere devine productiva inseamna a considera ca s-a optimizat capacitatea ei de a produce un bun sau un serviciu la un moment dat. Productivitatea unei intreprinderi se masoara printr-un ansamblu de rate, adica de raporturi intre rezultate obtinute dintr-o actiune de progres si mijloace utilizate. Ratele permit comparatii, in timp, in spatiu si fata de anumite valori considerate normale. Numaratorul ratei reprezinta rezultatele, de orice natura, obtinute sau pe cale de a fi obtinute, iar numitorul, mijloace de orice tip folosite sau prevazute pentru a fi folosite…(exemplu: cifra de afaceri raportata la numarul total de salariati, volumul productiei raportat la valoarea mijloacelor fixe etc…).

Pentru o intreprindere industriala, evolutia unei rate a productivitatii date indica faptul ca personalul sau, metodele sale de lucru sau masinile utilizate prezinta un grad de coerenta operationala care variaza precum rata considerata. Gradul atins marcheaza, deci, nivelul de calitate operationala a activitatii. Cu cat coerenta este mai mare, cu atat productivitatea este mai ridicata si intreprinderea industriala este susceptibila de a asigura in mod convenabil activitatea fixata. In aceste conditii productivitatea se aplica unei “masinarii”, adica unei organizatii care desfasoara o activitate industriala sau comerciala. Ea este deci endogena intreprinderii.

O intreprindere este teoretic performanta atunci cand ea este in acelasi timp si productiva si eficace. Corespondenta perfecta nu este niciodata realizabila din cauza caracterului subiectiv si instabil al asteptarilor externe. Daca eficacitatea ar fi identica cu productivitatea, aceasta ar insemna ca sursa de asteptari ar fi devenit endogena intreprinderii si nu externa.

In aceste conditii, rolul intrepriderii in mediul sau economic ar disparea. Deci performanta economica absoluta nu exista. Ne multumim in consecinta sa masuram un nivel de performanta in valoare relativa, exprimat prin abaterea: eficacitate-productivitate.

Neluand in considerare decat productivitatea, intreprinzatorii nu fac decat sa transplateze modurile de organizare a tarilor industrializate si sa le puna sub control printr-o multime de rate de gestiune, gandind ca este singura solutie de succes.

Acesta este un comportament etilist, care impiedica identificarea adevaratelor probleme microeconomice ce se pun la nivelul intreprinderii.

Cresterea productivitatii nu se decide in absolut. Ea este consecinta benefica a efectului de experienta. Dar, pentru obtinerea acestuia, trebuie creat mai intai un flux de intrare in “sistemul” intreprinderii. Si pentru ca acest flux sa existe, trebuie obtinute comenzi, adica intreprinderea trebuie sa fie mai intai eficace, raspunzand cat mai bine posibil asteptarilor actorilor socio-economici ai mediului.