Profilul socio-economic al regiunii de dezvoltare sud-est

Capitolul I. Prezentarea generala a Regiunii Sud-Est

I.1. Cadrul geografic si istoric

Regiunea Sud-Est este situată in partea de sud-est a Romaniei si se invecinează la nord cu Regiunea Nord-Est, la vest cu Regiunea Centru, la sud-vest cu Regiunea Sud-Muntenia si Regiunea Bucuresti - Ilfov, la sud cu Bulgaria, la est cu Republica Moldova, Ucraina si ţărmul Mării Negre. Acoperind 35.762 km2 sau 15 % din suprafaţa totală a ţării, regiunea este a doua ca mărime din cele 8 regiuni ale Romaniei.

Regiunea Sud-Est aparţine provinciei fizico-geografice a Europei răsăritene, sub provincia ponto-danubiană si are graniţe naturale formate de raul Prut, fluviul Dunărea, precum si Marea Neagră. Această regiune cuprinde aproape toate formele de relief: Lunca Dunării, Campia Bărăganului in centru, Podisul Dobrogei in est si sud. In partea de nord a podisului Dobrogei se află Munţii Măcinului, iar partea de nord-vest a regiunii cuprinde o parte a Carpaţilor de Curbură si a Subcarpaţilor de Curbură.

Totodată regiunea este străbătută de fluviul Dunărea, cuprinde Delta Dunării si este mărginită la est de intreg litoralul romanesc al Mării Negre (245 km). In această regiune, clima este temperat-continentală cu ierni geroase in vest si mai moderate in sud. Zona Campiei Romane are de regulă veri caniculare si ierni blande. In partea de est, influenţată de briza marină care amană răcirea sau incălzirea aerului, sunt toamne lungi si primăveri tarzii. De-a lungul timpului, geţii, populaţia majoritară a Dobrogei de Nord, au intreţinut legături intense cu colonistii (negustorii) eleni, stabiliţi aici incă din sec.VI-VII i.Hr., cu sciţii, celţii, cu soldaţii din legiunile romane si cu misionarii de pretutindeni. De asemenea, această zonă a constituit drumul de trecere al grupurilor migratoare (bulgari, pecenegi, cumani, huni, slavi etc.) venite din est către Balcani, in căutarea de noi teritorii. După mai multe stăpaniri succesive (bizantină, bulgară, otomană), Dobrogea s-a unit in mod firesc cu Romania (1878). Noul stat, aflat la confluenţa Imperiilor Otoman, Austro-Ungar si Rus, cu vecini slavi pe trei părţi, aspira la vest, in principal la Franţa, pentru modelele sale culturale, educaţionale si administrative.

In 1916 Romania a intrat in Primul Război Mondial, de partea Antantei. La sfarsitul războiului, Imperiile Austro-Ungar si Rus au dispărut; corpurile reprezentative create in Transilvania, Basarabia si Bucovina au ales Unirea cu Romania, rezultand Romania Mare.

In timpul celui de-al doilea Război Mondial Romania isi schimbă alianţele odată cu sosirea la putere a lui Ion Antonescu. Se aliază cu Puterile Axei in octombrie 1940 si intră in război de partea acestora in iunie 1941, in scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS : Basarabia, Bucovina de Nord si Ţinutul Herţei.

La data de 23 august 1944, Regele Mihai isi dă acordul pentru inlăturarea prin forţă a maresalului Antonescu cand acesta refuză semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite, iar Romania trece de partea Aliaţilor. Participarea Romaniei la cel de-al doilea război mondial s-a caracterizat asadar prin două campanii: cea din est pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei, pierdută, si cea din vest pentru eliberareaTransilvaniei, castigată. La incheierea războiului, pe planul diplomatic doar participarea de partea Axei afost luată in considerare, si Romania a semnat Tratatul de pace de la Paris (1946) ca stat dusman invins. Regiunea Sud-Est a fost afectată alături de alte regiuni ale ţării de anumite lucrări si planuri comuniste: Canalul Dunărea-Marea Neagră, după un efort de aproape un deceniu, a fost dat in funcţiune. A fost inceput Canalul Dunăre-Bucuresti. Lucrările la acest canal au fost abandonate in 1990. Au fost date in funcţiune mai multe canale de irigaţii. S-au făcut eforturi pentru imbunătăţirea sistemului de căi ferate prin electrificarea mai multor linii principale si prin crearea unui sistem modern de control al circulaţiei. A crescut numărul de hidrocentrale, (cea mai importantă fiind cea de la Porţile de Fier de pe Dunăre) si a fost incepută construirea centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă. Flota maritimă a devenit una dintre cele mai mari din lume, dotată cu nave construite in mai multe santiere navale, cel mai important fiind cel de la Constanţa.

A fost construit un nou port maritim, Portul Constanţa Sud-Agigea. In ţară au fost construite mai multe uzine ale industriei constructoare de masini, chimice si de prelucrare a petrolului.In perioada 1990-2009 guvernele democratice alese s-au implicat intr-un sir lung de reforme, iar relaţiile externe ale ţării au evoluat.

In 2002, Romania a fost invitată să adere la Organizaţia Tratatului Atlanticuluide Nord. In acelasi an, Uniunea Europeană a confirmat sprijinul puternic faţă de scopul ţării de a adera in 2007. Astfel, Romania devine in anul 2004 membră a NATO, iar in anul 2007 aderă la Uniunea Europeană. La nivel regional schimbările istorice ale ţării au următoarele implicaţii: Regiunea Sud-Est devine poarta de intrare in Uniunea Europeană pentru ţările ex-sovietice si in acelasi timp regiunea noastră reprezintă un spaţiu strategic pentru NATO.