Program de monitorizare, Primăria Piatra Neamț

1. Introducere

Termenul de „etică” provine din greaca veche (ethos – obişnuinţă, moravuri, caracter) şi poate fi utilizat sub două accepţiuni: o ca disciplină ştiinţifică, ce are ca obiect de studiu normele de comportament ce reglementează relaţiile interumane; o ca ansamblu de norme ce reglementează comportamentul oamenilor în societate. În literatura de specialitate, etica este înţeleasă ca „studiu al moralităţii şi al normelor de conduită” sau ca „reguli şi principii care definesc conduita bună sau rea”

Etica reprezintă „un sistem de norme de conduită a oamenilor care permite aprecierea din punct de vedere al criteriilor morale şi sociale a ceea ce este bine sau rău în comportamentul indivizilor şi al organizaţiilor în scopul stabilirii unor raporturi generatoare de performanţă, de stabilitate şi convieţuire pe bază de reciprocitate”

Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei şi poate fi numită ştiinţa realităţii morale; încearcă elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv. Etica poate fi înţeleasă de asemenea ca o filosofie asupra moralei, a binelui şi a răului, a datoriei.

In ultimele decenii,odata cu implementarea unui nou management in cadrul organizatiilor,atat publice cat si private,a devenit din ce in ce mai imperios necesara adoptarea unui sistem de valori.Acest sistem se afla la baza functionarii in conditii normale a organizatiei si se afla in stransa conexiune cu etica organizatiei.

Intr-o organizatie,fie ea publica sau privata, etica constituie un element deosebit de important in relatiile cu membrii organizatiei, cu clientii si cu mediul exterior. Comportamentul etic imbunatateste climatul intern inlaturand divergentele si alte aspecte care tin de nerespectarea unor reguli inscrise sau nu in legislatie.

Etica in administratia publica este o problema complexa si complicata, greu de explicat si inteles avand in vedere ca in secolul nostru codurile etice s-au schimbat, iar sentimentul ca moralitatea este “relativa” a crescut. Data fiind cresterea in diversitate a organizatiilor, se face simtita nevoia de noi repere etice.

Functionarii publici trebuie sa tina cont de 12 obligatii:

• obligatii fata de constitutie;

• obligatii fata de legi;

• obligatii fata de natiune si tara;

• obligatii fata de democratie;

• obligatii fata de normele de organizare birocratica;

• obligatii fata de profesie si profesionalism;

• obligatii fata de familie si prieteni;

• obligatii fata de sine;

• obligatii fata de colectivitatile cu care vin in contact;

• obligatii fata de interesul public sau bunastarea generala;

• obligatii fata de umanitate sau lume;

• obligatii fata de Dumnezeu sau religie.

Drepturile omului, interesul public, cerintele profesionale sunt norme de care lucratorii publici trebuie sa tina cont in desfasurarea activitatii lor si nu trebuie sa se lase influentati de nici o forma de manipulare sau presiune exercitata asupra lor spre a fi apti de a lua decizii corecte din punct de vedere etic ; dar ca in majoritatea organizatiilor se incearca implementarea si asigurarea respectarii eticii,de multe ori apar comportamente neetice care creaza situatii de criza.

Astfel, in realitatea administratiei publice nu tot ceea ce e legal este si etic. Fie ca ne place sau nu, functionarii publici lucreaza cu anumite norme legale care nu sunt neaparat etice in criteriu general.

Cunoastarea cauzelor comportamentelor neetice in organizatie poate ajuta la prevenirea acestora, anticipandu-se consecintele si costurile in acea organizatie.

Astfel, apar drept cauze generatoare de practici considerate incorecte din punct de vedere etic:

A) Lăcomia, vizând obţinerea unor câştiguri personale. Dorinţa de câştiguri imediate duce la adoptarea unui comportament imoral, care se bazează pe supunerea intereselor generale intereselor individuale.

B) Dorinta de castiguri imediate;

C) Conflictul de roluri;

D) Valorile individuale în conflict cu scopurile firmei. Personalitatea indivizilor, bazată pe valori opuse celor promovate în cadrul organizaţiei, este unul dintre elementele care predispun la nerespectarea eticii. Încă din momentul selecţiei personalului, este indicat să se analizeze trăsăturile de personalitate ale viitorilor angajaţi şi să se evidenţieze în ce măsură acestea corespund valorilor firmei.