Program de valorificare a potențialului turistic din Județul Suceava

1.Localizarea si caracterizarea Judetului Suceava

Judeţul Suceava este situat în nordul regiunii Moldova a României, cea mai mare parte a sa suprapunându-se peste Bucovina de Sud.

Stema Judeţului Suceava este formată dintr-un scut de culoare albastră pe care sunt prezentate urmatoarele elemente : trei piscuri de munte, pe cel mai înalt dintre ele aflându-se o cruce, simbol al creştinismului(toate aceste elemente sunt din aur) ; crucea este strajuită de doi lei din argint care ţin în labele superioare o coroană voievodală de aur.

Simbolistica acestor elemente este evocarea cadrului natural, istoric şi religios în care a fost ctitorită cetatea de scaun a voievozilor Moldovei.

Zona Sucevei apare în scrierile marilor oameni politici, savanţi, istorici ai neamului. Balcescu o numea "templul de glorie al moldovenilor". Kogălniceanu - "cea mai frumoasă parte a Moldovei, cu Câmpulungul, vechea republică romană, cu Suceava, capitala domnilor eroi, cu cele mai renumite şi mai bogate mănăstiri, cu Putna, purtatoarea oaselor lui Ştefan cel Mare".

Pentru Nicolae Iorga această zonă, concentra, ca nici o alta parte a ţarii, "toată bogaţia strălucitoare, de artă, monumentele cele mai frumoase ale vechilor domni şi boieri". Şi tot marele isoric spunea : "Pentru puţine popoare se gaseşte un ţinut relativ mic ca acesta în care să se cuprindă atâta frumuseţe, atâta bogaţie de astăzi şi amintiri din trecut aşa de imbelşugate, de indepărtate şi sfinte“.

Dimitrie Onciul, scria: "Nicăieri pe tot cuprinsul românesc nu se află, pe un spaţiu atât de mic, atâta bogaţie de istorie românească, atâtea amintiri scumpe ale trecutului nostru. Fără exagerare, putem zice că, în ceea ce priveşte arta veche românească, Bucovina ocupă un loc din cele dintâi în toată lumea ortodoxă. Dacă Ardealul, cu resturile sale arheologice din epoca romană, este ţara clasică a trecutului roman în Dacia, Bucovina este ţara clasică a trecutului românesc".

1.1. Scurt istoric

Teritoriul orasului Suceava si împrejurimile sale au fost locuite, asa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În sec. II-III exista aici o asezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând si puternice influente romane.

În epoca migratiei si în secolele următoare populatia autohtonă a continuat să vietuiască pe aceste meleaguri, iar în sec. XIV, în 1388, Suceava este mentionată drept capitală a Moldovei.

Începând cu domnia lui Petru I al Moldovei (circa 1375 - 1391), Cetatea Sucevei a devenit principala cetate de scaun a Țării Moldovei, această functie îndeplinind-o si în vremea lui Aron Vodă (1592 - 1595), Stefan Răzvan (1595) si a Movilestilor. Odată cu Alexandru Lăpusneanu, resedinta domnească s-a mutat la Iasi.

Lângă oras s-au aflat două cetăti, una mai veche la Scheia, alta putin mai nouă, ce se vede si astăzi. Între cele două s-a dezvoltat, încă din prima parte a sec. XIV, orasul. Cetatea Scheia, una dintre cele mai vechi cetăti din Moldova, dar cu o existentă scurtă, a fost dărâmată în timpul lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a Sucevei a avut timp de trei secole un rol important în viata politică a Moldovei.În evul mediu, orasul era populat cu români, dar si cu germani, maghiari si armeni, ultimii având dreptul de a-si alege un soltuz propriu (ce purta numele de "voit").Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus tara timp de 32 de ani, mărind cetatea si întărindu-i zidurile. În 1401, aici s-a stabilit si Mitropolia Moldovei.

În 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar orasul Suceava era mentionat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum si a unor mărfuri de export ale Moldovei.

Epoca de apogeu avea sa fie însă în timpul lui Stefan cel Mare (1457 - 1504). În vara anului 1476, ambitiosul Mohamed II si-a încercat norocul sub zidurile cetătii, dar dârza rezistentă a moldovenilor i-a frânt vointa victoriei si l-a silit să se retragă în mod rusinos. Stefan făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de aparare. În 1497, 21 de zile si nopti în sir, tunurile lesilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forta armelor.

La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credintă marelui voievod care se intitula „domn al Țării Românesti si Ardealului si a toată Țara Moldovei“. Suceava primeste ostile marelui voievod Mihai. Apoi, asupra orasului s-au asezat însă vremuri grele, intrând tot mai mult în anonimat.

În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia si Rusia (1768 - 1774), Austria a primit o parte din teritoriul Moldovei, în care se afla si Suceava (granita cu România trecea chiar pe la sud-est de oras). Timp de un secol si jumătate acest teritoriu a făcut parte din Imperiul Habsburgic, primind numele de Bucovina. Suceava a fost al doilea oras, după Cernăuti, al Bucovinei.

După izbucnirea primului război mondial, foarte multi bucovineni au fugit în Moldova si s-au înrolat în armata română.

Stema orasului

Stema oraşului în perioada interbelică

Stema orasului Suceava: în scut, pe câmp de azur, o cetate crenelata rosie, cu sapte turnuri, dotată cu ferestre luminate negru si asezată pe o câmpie verde; în fata constructiei Sfântul Gheorghe ecvestru, de argint, nimbat de aur, străpunge cu lancea un balaur, de asemenea, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din cinci turnuri, din care iese stema Moldovei: capul de bour cu gât cu tot si cu stea între coarne.

Semnificatia - Sfântul Gheorghe, considerat în epocile feudală si modernă, purtătorul de biruintă al crestinătătii - evocă faptul că orasul s-a remarcat în lupta anti-otomană. Capul de bour, plasat deasupra coroanei murale, evocă faptul că această urbe a fost odinioară capitala Moldovei.