Proprietatea intelectuală pe plan național și internațional - probleme și realizări

I n t r o d u c e r e.

Existenţa unei structuri bine organizate şi funcţionale a sistemului de protecţie a proprietăţii intelectuale constituie unul din factorii principali în dezvoltarea economică şi tehnică a tuturor ţărilor. Evident, un asemenea sistem presupune existenţa unei infrastructuri juridice şi administrative adecvate în fiecare ţară.

Pentru a obţine profituri de pe urma sistemului de proprietate intelectuală, este necesar ca el să fie utilizat de întreprinderile şi organizaţiile, a căror activitate este vitală pentru infrastructura economică şi tehnologică a statului. Totuşi, deseori acestea nu posedă experienţă în domeniul respectiv şi în consecinţă nu pot aplica eficient stimulenţii oferiţi de sistemul de protecţie a proprietăţii intelectuale. Agenţii economici trebuie să conştientizeze necesitatea protecţiei proprietăţii intelectuale şi să-şi axeze activitatea pe valorificarea completă a avantajelor ei întru impulsionarea dezvoltării economiei naţionale.

Intensificarea schimbărilor comerciale şi civile atât în interiorul statului cât şi pe plan internaţional a pus problema reglementării juridice noi a proprietăţii şi transferului de valori, bazate pe principii de drept modern, acceptabile pentru statele civilizate.

Protecţia obiectelor de proprietate intelectuală prezintă anumite trăsături comune, în măsura în care se acordă o protecţie, sub forma drepturilor exclusive de exploatare, pentru invenţii, modele de utilitate, mărci, desene industriale şi soiuri de plante.

Combaterea concurenţei neloiale nu se referă la drepturile exclusive, ci este îndreptată împotriva oricărui act de concurenţă, contrar uzanţelor oneste, în industrie sau comerţ, de exemplu, în ceea ce priveşte informaţiile nedivulgate (secrete de fabricaţie, know-how).

Prezenta lucrare este dedicată protecţiei proprietăţii intelectuale ca parte componentă a sistemului de management. Capitolul I al lucrării dezvăluie importanţa şi rolul protecţiei proprietăţii intelectuale pe plan internaţional. În acest capitol sunt examinate principalele forme de proprietate intelectuală şi evoluţia istorică a lor. Analiza profundă a implicaţiei efectelor protecţiei proprietăţii intelectuale în dezvoltarea ţărilor în curs de dezvoltare este principalul subiect al Capitolului II. Tot aici sunt enumerate şi recentele realizări în domeniul proprietăţii intelectuale.

Capitolul III este rezervat în exclusivitate problematicii protecţiei proprietăţii intelectuale în Republica Moldova. Aici este descrisă activitatea Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Intelectuale ca organ administrativ central unic care reglementează protecţia proprietăţii industriale în ţara noastă.

CAPITOLUL I - CONCEPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ PE PLAN INTERNAŢIONAL

1.1. Sistemul de proprietate intelectuală.

Conceptul de proprietate intelectuală

Proprietatea intelectuală, în sens foarte larg, cuprinde drepturile legale ce rezultă din activitatea intelectuală în domeniile industrial, ştiinţific, literar sau artistic. Statele au instituit legi care să protejeze proprietatea intelectuală din două motive speciale. Primul: pentru a da o expresie statutară drepturilor morale şi economice ale creatorilor asupra creaţiilor lor, precum şi drepturilor publicului de a avea acces la aceste creaţii. Al doilea motiv: pentru a promova, prin politica guvernamentală, creativitatea, propagarea şi aplicarea rezultatelor acesteia şi încurajarea unui comerţ corect, ceea ce ar contribui la dezvoltarea economică şi socială .

Creaţiile intelectuale, cum ar fi o idee de invenţie, o piesă muzicală sau o marcă de fabrică sau de comerţ nu pot fi protejate prin simpla posesie, ca în cazul bunurilor materiale, împotriva utilizării lor de către alte persoane. De îndată ce creaţia intelectuală este pusă la dispoziţia publicului, creatorul acesteia nu mai poate să-şi exercite controlul asupra utilizării creaţiei. Această realitate fundamentală, în speţă imposibilitatea protecţiei prin simpla posesie asupra obiectului, reprezintă baza întregului concept al legii privind proprietatea intelectuală.