Protecția concurenței economice

Concurenta

Definirea, funcţiile şi instrumentele concurenţei

Concurenţa reprezintă confruntarea deschisă, rivalitatea sau cooperarea dintre agenţii economici vânzători-ofertanţi, ca rezultat al comportamentului lor specific interesat de atragere a consumatorilor, în vederea asigurării unor profituri ridicate şi sigure. Din această definiţie pot fi desprinse câteva elemente definitorii pentru înţelegerea conţinutului concurenţei:

- implică în acelaşi timp rivalitatea, dar şi cooperarea dintre diferiţi agenţi economici cu scopul realizării celor mai bune condiţii de producţie, vânzare, achiziţie a bunurilor de consum, de efectuare a operaţiunilor băneşti, valutare, financiare etc. Cu alte cuvinte, concurenţa reprezintă o întrecere care are drept scop obţinerea unor avantaje cât mai însemnate (sau, în anumite condiţii, doar reducerea riscurilor şi/sau pierderilor);

- interesul propriu reprezintă elementul major care dictează comportamentul fiecărui agent economic ce îşi desfăşoară activitatea într-un cadru concurenţial. Astfel, cumpărătorii încearcă să găsească vânzătorii cu cele mai convenabile preţuri, calitatea cea mai bună, condiţiile de livrare a bunurilor de consum şi factorilor de producţie cele mai favorabile, iar vânzătorii urmăresc atragerea de cumpărători cu forţă economică ridicată, stabili în achiziţii, receptivi la preţ ş.a.;

- premisa existenţei concurenţei o reprezintă libertatea formării preţului.

Funcţiile concurenţei sunt următoarele:

1. Facilitează ajustarea autonomă a cererii şi ofertei în toate domeniile activităţii economice. Concurenţa stimulează preocupările pentru creşterea, diversificarea, îmbunătăţirea calităţii ofertei de mărfuri, pentru adaptarea ei la dinamica cerinţelor pieţei. Pe pieţele dominate de ofertă (“piaţa vânzătorilor”), strategia competiţională determină firmele să se particularizeze faţă de rivali. Pe pieţele dominate de cerere (,,piaţa cumpărătorilor”), în relaţiile cu clienţii potenţiali, se urmăreşte specializarea într-un sector individualizat al cererii. Concurenţa reglează piaţa prin mecanismul preţurilor, orientând fluxurile de factori de producţie şi iniţiativa privată spre acele ramuri şi sectoare ale economiei care produc utilităţi recunoscute social.

2. Stimulează realizarea progresului ca atare, în accepţiunea sa generală, dar mai ales a progresului tehnico-economic. Concurenţa oferă un puternic motiv de a dezvolta produse performante şi de a descoperi metode de a produce cu un cost mai scăzut. Nu se poate cunoaşte cu precizie care vor fi noile dorinţe ale consumatorilor sau care tehnologie de fabricaţie va conduce la minimalizarea costurilor pentru unitatea de produs. Întreprinzătorii sunt liberi să introducă în fabricaţie un nou produs sau să folosească o tehnologie de fabricaţie mult mai promiţătoare decât cele utilizate până în prezent, însă au nevoie de sprijinul investitorilor care doresc să le pună la dispoziţie fondurile necesare. În economia de piaţă funcţionează libertatea de a alege atât a întreprinzătorilor, cât şi a celor care ar putea să-i susţină. Concurenţa conştientizează pe întreprinzători, cât şi pe investitori, că trebuie să-şi asume responsabilitatea aducerii pe piaţă a produselor respective, de a le oferi la preţul fundamentat (de ofertă), în raportul cu cerinţele reale ale pieţei.

Pentru un agent economic producător, condiţia de a reuşi pe o piaţă concurenţială o constituie anticiparea, identificarea şi rapida adaptare a ideilor novatoare. Prin competiţia continuă între agenţii economici, concurenţa deschide perspective de profituri pentru toţi participanţii la jocul pieţei, favorizându-i pe cei buni şi foarte abili şi izolându-i pe cei slabi, pe cei care nu reuşesc să se adapteze la cerinţele pieţei.

3. Împiedică realizare profitului de monopol de către agenţii economici asigurând o alocare raţională a resurselor între variantele utilizărilor solicitate pe piaţă şi statornicind o repartizare a profiturilor proporţional cu contribuţia efectivă a agenţilor economici în procesul de producţie şi distribuţie a mărfurilor. Totodată, prin concurenţă se descoperă mărimea şi structura optimă a activităţii desfăşurate de un agent economic, mărimea şi structura care pot menţine cel mai uşor costul pe unitatea de produs sau serviciu, la un nivel cât mai mic. Spre deosebire de alte sisteme economice, economia de piaţă nu mandatează şi nu limitează tipurile de firme cărora li se permite să intre în competiţie. Este permisă orice formă legală de organizare a activităţii economice, condiţia reuşitei pentru orice firmă fiind eficienţa în raport cu costurile.

4. Mecanismul concurenţial asigură plasarea preţurilor la niveluri reale, favorizând raţionalizarea costurilor ca mijloc de creştere a profiturilor, altfel spus, concurenţa contribuie din plin la reducerea preţurilor de vânzare, în paralel cu diminuarea costurilor şi chiar diferenţierea şi diversificarea ofertei, prin intermediul presiunii pe care o exercită asupra producătorilor în sensul satisfacerii la un nivel cât mai ridicat a exigenţelor consumatorilor.

5. Concurenţa are rol direct asupra psihologiei agenţilor economici, alimentând optimismul acestora, stimulându-le creativitatea, făcând ca ei să se preocupe în permanenţă de eficienţa, de maximizarea profitului şi, implicit, de satisfacerea în condiţii bune a nevoilor de consum.

Deşi au evoluat şi s-au diversificat odată cu piaţa şi dezvoltarea mecanismului concurenţial, instrumentele luptei de concurenţă pot fi delimitate în două mari categorii: economice şi extraeconomice. Dintre instrumentele economice se menţionează: reducerea costurilor bunurilor sub cele ale concurenţilor, diminuarea preţurilor de vânzare, îmbunătăţirea calităţii, reînnoirea sortimentelor, publicitatea, acordarea de facilităţi clienţilor etc. Cele mai frecvente întâlnite instrumente extraeconomice sunt: obţinerea de informaţii privind activitatea concurenţilor, sponsorizarea unor activităţi social-culturale de interes local sau naţional, spionajul economic şi, în unele cazuri care eludează legea, corupţia, şomajul boicotul sau chiar violenţa deschisă.

În raport cu instrumentele folosite în lupta concurenţială, aceasta a fost departajată în loială şi neloială. Concurenţa loială presupune utilizarea nediscriminatorie de către agenţii economici ofertanţi a unora dintre instrumentele amintite, în condiţiile accesului liber pe piaţă şi ale respectării legalităţii. Concurenţa neloială constă în utilizarea unor mijloace nelegale, de natură extraeconomică pentru cucerirea şi consolidarea poziţiilor deţinute pe anumite pieţe, sau în practici discriminatorii de acordare a anumitor stimulente unor categorii speciale de consumatori etc. Legislaţia ţărilor cu economie de piaţă prevede măsuri stricte pentru descurajarea şi chiar eliminarea celor mai multe dintre actele de concurenţă neloială.

Tipologia concurentei

Formele concurenţei sunt foarte variate şi diversificate. Unul dintre factorii care contribuie la diferenţierea concurenţei este numărul şi puterea economică a participanţilor la tranzacţii. Când participanţii la tranzacţii sunt în număr mare şi de putere aproximativ egală, pe piaţă se conturează forma de concurenţă perfectă. Când sunt foarte puţini sau numai unul, fie pe latura ofertei, fie pe latura cererii, apar situaţii de monopol sau monopson, când sunt avantajaţi fie numai producătorii, fie numai cumpărătorii.

Alt factor de departajare a concurenţei este gradul de diferenţiere a bunurilor care satisfac o anumită nevoie umană. Când bunurile sunt omogene, consumatorilor le este aproape indiferent de unde se aprovizionează. Diferenţierea produsului însă are ca efect creşterea concurenţei între producători, fiecare dintre aceştia dorind să atragă un număr cât mai mare de clienţi.

În al treilea rând, facilităţile acordate sau restricţiile în calea celor care intenţionează să intre într-o ramură, pe o anumită piaţă, influenţează modul de realizare a concurenţei. Cu cât accesul într-o anumită ramură a economiei sau pe o anumită piaţă a unui agent economic se realizează mai uşor, cu atât mai mult creşte gradul de competitivitate în acea ramură sau pe acea piaţă, creându-se condiţii pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor la un standard ridicat.