Protecția Concurenței în România și UE

1.1. Conținutul concurenței: concept, rol, protecția concurenței economice

1.1.1. Definire

Concurența reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viața economică, dar si pentru viața socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât si existența oamenilor. Este cert ca omul, de când se naste si pâna moare, va încerca sa se adapteze mediului natural, social si economic în care trăieste, ceea ce presupune ca va trebui sa cunoască ce înseamnă competiția. În primul rând, va concura cu sine însuși, pentru a-și depăși limitele si pentru a se situa într-o poziție favorabilă în societate. Apoi, va trebui sa concureze cu alți competitori, evidentiindu-și anumite abilitați, care îi vor permite situarea pe o poziție avantajoasa.

Daca ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui sa se raporteze permanent la ceilalți competitori de pe piață, jocul competiției fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieței. Este cert faptul ca nu hazardul va fi cel care va determina această poziție ocupată în cadrul unei piețe, ci toate resursele si competențele de care dispune un agent economic si pe care le utilizează în lupta pentru câștigarea unei poziții dominante pe piață.

1.1.2. Rolul concurenței economice

Funcționalitatea și funcționarea economiei de piață, bazate pe libera inițiativă și concurență exclud posibilitatea planificării centralizate, de către o instanța „superioară” a activității operatorilor economici. Întreprinzătorii îsi stabilesc individual, sub imperiul propriilor interese si al restricțiilor impuse de piață, atât obiectivele cât si modalitațile de acțiune pentru îndeplinirea lor. Pe măsură dezvoltării economice, raționamentul bazat pe cerința de „a se consuma ceea ce se produce” este înlocuit cu altul, diametral opus, care pornește de la necesitatea de „a se produce ceea ce se consuma”. Aceasta schimbare determină întreprinzatorii ca în opțiunile privind domeniul de plasare a capitalului și în deciziile privind creșterea si diversificarea producției să se pornească de la analiza situației concurențiale pe piața corelată cu dinamica previzibilț a marimii si structurii cererii de consum. Prin urmare, fiecare agent economic se află într-o competiție permanentă pentru acapararea clientelei, competiție care, prin formele si domeniile în care se desfașoara, reprezintă tocmai esența si formele de concretizare a concurenței economice.

Asemenea competiției din alte sectoare de activitate (sport, învatamânt, cercetare etc.) si concurența economica reprezintă factorul suprem de stimulare a performanței. În acest caz însă, performanta se concretizeaza în a asigura cel mai bun mod de alocare a resurselor, optimizarea gradului de valorificare a acestora, sporirea profitabilitații capitalului investit, îmbunătățirea calitații si diversificarea produselor și serviciilor, evoluția pozitivă a prețurilor, satisfacerea mai bună a cerințelor de consum.

În economia de piața, concurența reprezintă motorul dezvoltării economice.

De intensitatea si acuratețea acesteia depind dinamismul, gradul de viabilitate si de sanatate ale economiei.

Afectarea negativă a concurenței are consecințe nefaste atât asupra modului de alocare și utilizare a resurselor economice cât si asupra calitații vieții, consumatorii având la dispoziție mai puține posibilitați de opțiune privind diversitatea, calitatea si prețurile bunurilor si serviciilor.

Punerea în valoare a virtuților concurenței, precum si prevenirea sau atenuarea unor posibile efecte nedorite ale acesteia impun promovarea unor politici si legislații specifice, cuprinzând un ansamblu unitar de principii, norme si instrumente de acțiune pentru a asigura buna funcționare a pieței, asezarea acesteia pe criterii competitive si manifestarea sa ca pârghie esențiala de reglare a producției sociale. În esența, politica de concurența si legislația care o concretizează au scopul:

- de a crea, dezvolta si consolida un mediu concurențial normal;

- de a preveni manifestarea pe piața a unor practici anticoncurențiale, precum si sesizarea si înlaturarea celor care nu au putut fi prevenite;

- de a preîntâmpina crearea unor structuri în economie generatoare de posibile manifestări anticoncurențiale.

Având în vedere modalitațile posibile de distorsionare a concurenței pe piața, politică si legislația în domeniu vizează:

- acordurile restrictive si practicile concertate

- abuzul de poziție dominantă

- concentrarile economice

- ajutorul de stat

1.1.3. Protecția concurenței economice

Practica de pretutindeni demonstrează ca omul de afaceri autonom, deși recunoaște rolul pozitiv al concurenței și este adeptul liberei inițiative, în strategiile comerciale care le promovează este tentat adesea sa limiteze concurența în domeniul sau, motivat fiind de faptul că lipsa concurenței reale pe piața pe care operează îi simplifica problemele cu care se poate confrunta sau, cel puțin, facilitează soluționarea lor. Aceasta evidențiaza necesitatea indubitabilă a existenței unui cadru normativ adecvat care, prin conținut si modalițăti de acțiune, să garanteze libera initiațiva a întreprinzătorilor, autonomia realță a acestora si desfașurarea nestingherită a concurenței.