Protejarea și Stimularea Investițiilor

INTRODUCERE

Importanţa teoretică şi practică a lucrării

Rolul investiţiilor străine în economia unei ţări este incontestabil: lanţul de efecte pe care le generează se repercutează atît asupra producţiei de bunuri şi servicii, cît şi asupra consumului, motivînd simultan cererea şi oferta. Investiţiile reprezintă stimulentul ce generează noi activităţi economice şi are ca finalitate obţinerea de bunuri şi servicii indispensabile unei economii viabile. Mobilizarea resurselor investiţionale este unul din elementele din ecuaţia economică care favorizează şi anticipează atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare a oricărei ţări. Acest proces contribuie atît la creşterea nivelului producţiei industriale, ameliorarea complexă a economiei naţionale, soluţionarea problemelor ce ţin de retehnologizarea întreprinderilor, dar şi la dezvoltarea durabilă a regiunilor (localităţilor), implicit soluţionarea problemelor sociale. În teza de faţă am abordat şi contextul macroeconomic care favorizează atragerea investiţiilor, numit generic „climat investiţional”, este o noţiune foarte complexă, fiind determinat de un mix de elemente interdependente, ce includ, fără a se limita la stabilitatea politică şi cea macroeconomică pe termen lung, stabilitatea şi supremaţia legislaţiei, independenţa justiţiei pentru a asigura drepturile investitorilor, reguli clare şi ne-discriminatorii privind activitatea economică (implicit cea investiţională), dezvoltarea infrastructurii de afaceri, inclusiv serviciile financiare, juridice etc., precum şi alte elemente, printre care nu mai puţin importante fiind accesul la pieţele de desfacere şi la resurse (umane, naturale, tehnologice, etc.), dar şi transparenţa în activitatea organelor de stat cu funcţii de reglementare şi control, încrederea în mediul de afaceri, etc. Activînd într-un mediu concurenţial la nivel regional şi global, în condiţiile liberalizării continue a circulaţiei persoanelor, mărfurilor, dar şi capitalului, ţările sunt în competiţie permanentă inclusiv şi în domeniul atragerii investiţiilor – atît ale investitorilor locali, cît şi celor străini.

Instrumentarul utilizat de autorităţile naţionale competente în acest sens este destul de variat, în dependenţă de priorităţi şi potenţialul de care dispun, însă o caracteristică comună a acestora este efortul de dezvoltare şi impunere a unei viziuni clare, transparente şi predictibile în materie de investiţii (prin documente de politici pe termen mediu şi lung), asigurare a unui climat investiţional cît mai atractiv (inclusiv prin reglementări cît mai facile, stimulente fiscale, etc.). În mod firesc, după exemplul ţărilor din regiune, această cale este urmată şi de Republica Moldova, atragerea investiţiilor, de rând cu promovarea exporturilor, fiind una din priorităţile primordiale ale Guvernului, ce se regăseşte practic în toate documentele de planificare strategică pe termen mediu şi lung . Investiţiile străine au contribuit la dezvoltarea economică mondială, inclusiv a economiilor ţărilor-gazdă, investiţiile străine contribuie la creşterea economică atât prin îmbunătăţirea calităţii lor, cât şi prin alţi factori, cum ar fi: transferul de tehnologii avansate, dezvoltarea şi perfecţionarea resurselor umane, implementarea noilor forme manageriale şi organizatorice, extinderea pieţelor de schimb şi internaţionalizarea producţiei. Ţările receptoare de investiţii străine directe, prin intermediul corporaţiilor transnaţionale, sunt incluse în reţeaua mondială de schimburi şi de comercializare a producţiei. Dezvoltarea economico-socială a Republicii Moldova necesită un volum mare de investiţii, fapt ce contribuie spre perfecţionarea instrumentelor de calcul şi a metodelor de planificare, în aşa fel încât fondurile cheltuite să se materializeze în obiectivele cele mai utile pentru societate. Investiţiile contribuie direct la promovarea progresului tehnic, în primul rînd, prin caracterul lor novator.

Prezenţa elementelor inovative

Prezentarea obiectivă a fenomenului investiţional în Republica Moldova necesită o analiză amplă a datelor relevante investiţiilor sub aspect cantitativ şi calitativ: acestea vizează atît volumul, cît şi structura investiţiilor în varii profiluri, atât la nivel macro cât şi micro, o atenţie deosebită fiind acordată investiţiilor străine, dinamicii şi orientării sectoriale şi regionale a fluxurilor de capital.

Performanţele investiţionale ale Republicii Moldova sunt inseparabile de contextul regional, astfel încît analiza procesului investiţional din ţara noastră a fost realizată şi în sisteme de referinţă supra-naţionale, inclusiv în raport cu ţările vecine, dar şi cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est. În societatea contemporană, modernizarea structurii economiei naţionale este de neconceput fără existenţa unor programe de investiţii bine alcătuite, deoarece investiţiile reprezintă suportul material al creşterii economice. Se poate afirma, că, simultan cu realizarea investiţiilor, în economie are loc un proces de înnoire. Chiar şi atunci cînd se înlocuiesc mijloacele fixe uzate cu altele de acelaşi profil şi de aceeaşi capacitate se realizează mijloace fixe mai perfecţionate, care se vor caracteriza prin randamente superioare, vor funcţiona la parametri mai înalţi, în comparaţie cu mijloacele fixe înlocuite, corespunzător nivelu ce a atins de ştiinţa şi tehnica din ţara respectivă. Desigur, caracterul novator nu este propriu numai acestui domeniu, dar trebuie reţinut, căinvestiţiile care se realizează astăzi vor fi utilizate mîine şi că, între cele două momente, o parte din condiţiile existente se vor modifica substanţial. În mare măsură, modificarea acestor condiţii este determinată de apariţia altor obiective de investiţii, datorită influenţei lor hotărîtoare asupra dezvoltării social-economice.

PROTEJAREA ŞI STIMULAREA INVESTIŢIILOR – ELEMENT IMPORTANT AL POLITICII INVESTIŢIONALE

CAPITOLUL I

Investiţiile şi rolul acestora în dezvoltarea economiei

1.1. Conceptul şi rolul investiţiilor

Ne referim la investiţii în legătură cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani în vederea obţinerii unor profituri viitoare. În sens larg investiţia reprezintă sacrificiul unei părţi din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil şi incert. Sacrificiul are loc în prezent şi e sigur. Recompensa pentru el vine mai târziu, dacă vine, şi oricum mărimea ei este incertă. În unele cazuri elementul care predomină este timpul (exemplu: investiţia în bunurile de tezaur guvernamentale), în altele riscul este atributul dominant (investiţia SAFI), iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achiziţionarea acţiunilor întreprinderilor care se privatizează). Trebuie avută în vedere şi relaţia distinctă dintre investiţie şi economisire. Economisirea poate fi definită mai curând ca un simplu consum amânat, în timp ce investiţia reprezintă de fapt un consum sacrificat în present în intenţia obţinerii unui consum viitor mai mare. Investiţia mai are în plus şi un caracter real, în sensul că ea poate determina creşterea în viitor a producţiei naţionale. Noţiunea de investiţie, într-o accepţiune mai largă, este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezintă o cheltuială făcută pentru obţinerea de bunuri, materiale de valoare mare şi durată de folosinţă îndelungată. Aşa cum subliniază unii specialişti, investiţia reprezintă: ”angajarea resurselor făcută cu speranţa realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor “sau “acţiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranţă că în viitor se vor încasa sume mai mari de bani sau se vor obţine alte beneficii” .

Aceste formulări pun în evidenţă conţinutul concret, material al investiţiei (resurse materiale, financiare …) şi scopul final – beneficiul (profitul).