Răspunsul UE la Criza Financiară Actuală

I. Considerente generale ale crizei

Mișcările ascendente și descendente ale producției, inflației, ratelor dobânzii și ocupației formează ciclul economic care influențează toate economiile de piață.

Fluctuaţiile ciclice sau, mai bine spus, ciclurile economice, sunt determinate de factori ce ţin de funcţionalitatea activităţii economice, de interdependenţele componentelor sale. Evoluţia principalelor fenomene economice este pulsatorie, se derulează sub formă ondulatorie, are un caracter ciclic. În caracterizarea ciclicităţii, ca formă de mişcare a activităţii economice, se porneşte de la succesiunea şi repetabilitatea în timp a unor stări ale economiei care seamănă, în linii generale, de la un ciclu la altul. Ciclurile economice definesc „alternanţa fazelor de expansiune şi a celor de contracţie ale activităţilor economice de ansamblu, ce presupun o periodicitate, succesiune şi o amplitudine relativ identice”.

Un fenomen atât de complex precum ciclul economic care afectează și influențează toate aspectele sistemului economic nu poate fi rezultatul unei cauze unice. Experiența crizelor economice de-a lungul anilor, ca fază descendentă a cilcului economic a creat mutații fundamentale în planul politic, al ideilor și mai ales în sfera curentelor de gândire.

Piaţa financiară internaţională este una dintre componentele importante ale globalizării. Legătura strânsă existentă între piaţa monetară şi piaţa bunurilor şi serviciilor determină cursul de schimb să reacţioneze imediat la toate mutaţiile care intervin în sistemul economic mondial. Banii în calitatea lor de mijloc general de schimb, îndeplinesc în ultimul timp funcţii tot mai complexe aşa încât dezvoltarea pieţei monetare a avut loc odată cu dezvoltarea pieţei bunurilor şi serviciilor.

În prezent, analiştii economici vorbesc despre conturarea unui spaţiu financiar global, în care se regăseşte orice tensiune economică sau de altă natură. Piaţa financiară constitue în acest moment „barometrul pieţei globale”.

În economia globală, banii sunt precum sângele într-un organism viu, ei permit circulația valorii și întrețin viața sistemelor economice. Însă în ultimul an – 2008- s-a observat că economia globală dă semne că ar avea “probleme cu tensiunea” sistemul financiar global fiind afectat de o criză pe care specialiştii o apreciază drept cea mai gravă de după marea recesiune economică din anii 1929-1933.

Criza creditelor ipotecare din SUA a zguduit sistemul financiar global amenințând lumea cu o recesiune economică. Aceasta are rădăcini foarte adânci și destul de solide, și are la bază riscuri excesive, înțelegeri între autoritățile de politică monetară și industria financiară și absența unui sistem de evaluare satisfăcătoare, interacțiunea dintre riscurile creditării și ciclul economic.

Piața imobiliară supraîncălzită și excesele consumatorului american și-au arătat efectele negative asupra întregii economii a SUA, materializate într-o criză care a îmbolnăvit sistemul financiar global.

La baza acestei crize sunt companiile ipotecare din SUA, care au câștigat sute de miliarde de dolari acordând împrumuturi unor persoane cu un istoric de plata îndoielnic. Aceste datorii au fost apoi transformate în obligațiuni și vândute instituțiilor financiare din toată lumea, care le-au revândut fondurilor de pensii și fondurilor speculative.

Criza a debutat practic în toamna lui 2006, în SUA, odată cu executarea silită a tot mai multor americani, care nu-și mai puteau achita ratele, iar pe parcursul anului 2007 s-a transformat într-o criză a creditelor la nivel mondial.

II. Istoria evenimentelor

Sfârșitul anului 2006 marchează începutul acestei crize, în Statele Unite, când piaţa ipotecară a pornit pe o pantă descendentă.

Unul din punctele de vârf din toată această poveste a fost pe 9 august 2007, când piaţa împrumuturilor pe termen scurt a îngheţat. Banca franceză BNP Paribas a decis să suspende trei dintre fondurile sale de investiţii. Francezii au fost primii care au conştientizat iminenţa unei crize şi au tras semnalul de alarmă, iar în următoarele luni nume mari din lumea bancară a admis că au probleme cu aceste credite subprime.

În acest sens au fost luate măsuri pentru ca activităţile băncilor să revină la normal. De exemplu, Banca Centrală Europeană a pompat 95 de miliarde de euro, Fed şi Banca Japoniei au luat măsuri similare, însă băncile pretindeau spor de risc, aşa că ratele dobânzilor au urcat vertiginos.