Rata șomajului în România în perioada 2010-2011

1. Şomajul. Noţiuni teoretice.

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază şomajul sunt de două feluri: - indicatori absoluţi;

- indicatori relativi.

Indicatorii absoluţi sau indicatorii de nivel se referă la numărul efectiv de şomeri. Ei se exprimă în “persoane” (“mii persoane”) şi se determină pentru anumite perioade de referinţă: lunar, trimestrial sau anual. Numărul şomerilor se calculează şi în corelaţie cu anumite variabile demografice, ca: vârstă, sex, stare civilă, dar şi ţinând cont de pregătirea profesională, de nivelul studiilor sau de repartiţia teritorială.

O caracteristică aparte urmărită în ceea ce priveşte analiza şomajului este durata acestuia. Din acest punct de vedere, se identifică un şomaj de scurtă durată (sub un an) şi un şomaj de lungă durată (pe o perioadă mai mare de un an).

Şomerii, a doua componentă a populaţiei active, reprezintă o categorie economică a cărei definire a suscitat numeroase abordări.

În statistica românească, efectivul şomerilor se determină în două variante: Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau înscrise la Oficiile forţei de muncă şi şomaj, indiferent dacă primeau sau nu alocaţie de sprijin, ajutor de şomaj, sau alte forme de protecţie socială.

Şomerii în sens B.I.M. sunt persoanele de 15 ani şi peste care în decursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;

- sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la Oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la agenţii particulare de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri sau răspunsuri la anunţuri, apel la rude, prieteni, sindicate etc;

- sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă;

Sunt incluse, de asemenea: persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă; persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi, pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul.

Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea şomajului este unul din cei mai importanţi indicatori macroeconomici: rata şomajului. Aceasta se determină prin raportarea numărului total de şomeri la populaţia activă şi se exprimă în procente. Nivelul ratei şomajului şi evoluţia acesteia reprezintă unul din barometrii în funcţie de care se iau anumite măsuri de protecţie socială sau decizii de politică economică.

Ca relaţie generală de calcul, rata şomajului se determină prin raportarea unui indicator care exprimă şomajul (numărul de şomeri-Ş) şi un alt indicator care măsoară populaţia de referinţă, cel mai adesea populaţia activă (Pa):

Rş = ( Ş / Pa ) * 100

Tipologia şomajului

O primă delimitare a şomajului este aceea în şomaj voluntar şi şomaj involuntar. Şomajul voluntar există atunci când muncitorii refuză oportunităţile de a se angaja în anumite slujbe, la salariile existente pe piaţă. Şomajul involuntar există atunci când în economie sunt insuficiente locuri de muncă, la salariile existente. Procentul şomerilor care sunt neangajaţi voluntar este cunoscut, potrivit unor definiţii, ca fiind rata naturală a şomajului. Cel mai frecvent sistem de clasificare are la bază împărţirea şomajului pe cauze în următoarele mari tipuri: şomaj fricţional, structural, în timp ce după raportul cerere-ofertă, se identifică şomajul sezonier şi ciclic. S-a încercat şi o grupare a acestor tipuri de şomaj în funcţie de caracterul lor voluntar sau involuntar: şomajul ciclic este considerat involuntar, în timp ce toate celelate tipuri sunt considerate şomaj voluntar.

În cele ce urmează, se va face o abordare a acestor tipuri de şomaj din punct de vedere al funcţionării şi locului lor pe piaţa muncii.

În funcţie de natura şi cauzele şomajului:

1. Şomaj conjunctural, generat de reducerea volumului activităţii economice a întreprinderilor ca urmare a deteriorării conjuncturii economice interne şi/sau internaţionale, a variaţiilor conjuncturale ale cererii şi ofertei de bunuri şi servicii, care provoacă o reducere a necesarului de forţă de muncă.