Raționalizarea sistemului costurilor de producție la EM Uricani

CAPITOLUL I

ABORDAREA TEORETICA A COSTURILOR DE PRODUCTIE

1.6. Costul de productie – concept si forme;

1.7. Tipologia costurilor de productie pe termen scurt ;

1.8. Relatii intre costul total , costul mediu si costul marginal;

1.9. Evolutia costurilor de productie pe termen lung;

1.10. Posibilitati de reducere a costurilor de productie.

CAPITOLUL I

ABORDAREA TEORETICA A COSTURILOR DE PRODUCTIE

1.1.Costul de productie - concept si forme.

Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor ocazionate de consumul de factori de productie si desfacere a unor bunuri materiale si servicii.

Intrucat factorii de productie se consuma in mod diferit in procesul de productie in raport cu particularitatile fluzului tehnologic si ale bunurilor care urmeaza sa fie produse , consumul acestora este , de asemenea , evidentiat in maniera diferita.

Astfel , consumul factorului munca reprezinta cantitatea de efort fizic si intelectual pe care angajatii il utilizeaza in procesul de productie si poate fi exprimat fizic prin timpul de munca necesar pentru obtinerea unui bun economic sau a intregii productii si valoric sau monetar prin salariile platite de catre inteprinzator personalului angajat in contul muncii prestate.

Consumul factorului natura , se reflecta in utilizarea acestuia in procesul producerii de bunuri si servicii si se regaseste in forma materiala , in situatia unor resurse naturale , ( minereuri , petrol , carbune , gaze naturale , masa lemnoasa ) si valoric , prin pretul acestora ( pretul pamintului , renta etc. ).

Consumul factorului capital difera pe cele doua componente ale sale – fxz si circulant. Consumarea capitalului fix are loc in mod treptat , pe durata mai multor cicluri de productie; imbraca exclusiv forma valorica si se regaseste in costul bunurilor obtinute , prin amortizare. Capitalul circulant se consuma intr – un singur proces de productie si isi transmite valoarea in totalitate asupra bunurilor rezultate din procesul respectiv. Consumul capitalului circulant poate fi evidentiat atat fizic – consum specific sau tehnologic ( de exemplu , 5 tone de tabla utilizate pentru fabricarea unui autobuz ) , cat si valoric. Se regaseste in bunurile economice , in forma naturala in cazul unor materii prime , dar si valoric , prin preturile acestora.

In sinteza , costul de productie , ca expresie baneasca a consumurilor de factori de productie pentru desfacerea si producerea marfurilor , cuprinde urmatoarele elemente primare de cheltuieli: materii prime si materiale de baza si auxiliare , semifabricate , combustibili , energie , apa , amortizarea capitalului fix , chirii , salarii , cotizatii pentru saigurari sociale , contributii la fondul de somaj , renta pentru pamint , dobinzi etc.

Factorii de productie atrasi in circuitul economic sunt furnizati , de regula , de alti agenti economici , iar producatorul cheltuieste pentru procurarea lor. In acelasi timp insa , inteprinzatorul producator utilizeaza resurse proprii , pentru care nu sunt necesare plati catre terte persoane.Pentru a delimita cele doua surse de provenienta a factorilor de productie , se utilizeaza notiunile de cost explicit si cost implicit.

Costul explicit cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate de catre inteprinzator pentru cumpararea factorilor de productie folositi la producerea unui bun economic.Cheltuielile care intra in componenta costului explicit reprezinta plati catre posesorii de factori de productie si se inregistreaza in contabilitatea firmei in conturi speciale ( cheltuieli cu materii prime , materiale, salarii , arende , chirii ).

Costul implicit reprezinta expresia consumului de factori de productie utilizati in activitatea economica si aflati in proprietatea firmei sau a inteprinzatorului ( amortizarea capitalului propriu , munca depusa de inteprinzator , dobinda cuvenita capitalului propriu , renta pentru pamintul proprietate privata etc.)

Alegerea unuia sau alteia dintre alternativele de utilizare a resurselor , implica in mod obligatoriu renuntarea la alte variante. Apare in toate aceste cazuri costul de oportunitate care consta in pretuirea , aprecierea ( in expresie fizica si / sau monetara ) acordata celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere , cand se adopta o decizie de a inteprinde o anumita actiune din mai multe posibile. El masoara „ castigul „ obtinut prin „ pierderea „celei mai bune dintre variantele la care sa renuntat , fiind denumit si costul sansei sacrificate.

Fiecare alegere care implica alocarea de resurse rare inplica in mod obiectiv rationamente in termenii costului de oportunitate. Agentii economici vor formula intotdeauna acele decizii care conduc la minimizarea costului de oportunitate.

x

C0 = -

y

adica raportul dintre cantitatea din bunul la care se renunta ( - x ) si cantitatea din bunul care se doreste ( y ).

In evaluarea globala a costului de productie este necesar sa se ia in calcul atat costul explicit , cat si costul implicit , acesta din urma fiind abordat ca un cost de oportunitate in masura in care cheltuielile incluse ar putea primii alte destinatii , care ar genera , la rindul lor , venituri.

Desi costurile se refera , de regula la consumul de factori ocazionat de producerea bunurilor, exista si consumuri aferente schimbului de bunuri care formeaza costurile de tranzactie. Costurile tranzactiilor reprezinta cheltuieli care fac posibila functionarea pietei si sunt formate din comisioanele comerciantilor ce asigura trecerea bunurilor de la producator la consumator precum si din comisioanele celor care intermediaza contracte de vinzare – cumparare , cheltuieli determinate de monitorizarea executarii contractelor , cheltuieli pentru informare legate de inlaturarea incertitudinii referitoare la realizarea tranzactiei( publicitate , prime de asigurare etc. ).