Reforma Politici Agricole Comune după 2013 - Poziția României

INTRODUCERE

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor intitulată “PAC către 2020: a întâmpina provocările privind alimentaţia, resursele naturale şi utilizarea teritoriului” a fost făcută publică în data de 18 noiembrie 2010 şi lansată într-o serie de evenimente de însuşi Comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală,Dacian CIOLOŞ. Acest document marchează începutul unui nou proces de consultări şi care va da o bază

Comisiei pentru propunerile legislative din toamna anului 2011.

Comisia Europeană va face cunoscut în curând studiul său privind evaluarea impactului implementării viitoarei PAC pe fiecare opţiune politică, care va evidenţia avantajele şi dezavantajele implementării fiecăreia.

Strategia UE 2020 şi reforma PAC după 2013

România consideră că PAC este esenţială pentru atingerea tuturor obiectivelor Strategiei 2020, acţionând în manieră integrată cu alte politici comunitare, prin aportul pe care îl aduce prin angajarea forţei de muncă în agricultură şi sectoarele conexe, contribuind la realizarea obiectivelor de incluziune socială şi teritorială, prin rolul pe care îl poate juca alături de alte politici (de mediu, de coeziune, de cercetare-dezvoltare, socială) la efortul de atingere a ţintei de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi prin rolul substanţial al cunoaşterii şi inovării în agricultură şi industrie alimentară, pentru atingerea ţintelor de competitivitate pe piaţa locală şi globală şi pentru rezolvarea problemelor legate de mediu.

Pentru ca aceste deziderate, precum şi obiectivele PAC, să fie atinse este nevoie în continuare

ca în perspectiva Strategiei UE 2020 să se asigure o finanţare corespunzătoare a PAC.

Priorităţile României privind reforma PAC după 2013

România susţine ferm ideea unei distribuiri echitabile a plăţilor directe între statele membre. România a susţinut şi susţine ca în viitoarea PAC să nu mai fie menţinute actualele discrepanţe, în aşa fel încât PAC să nu mai fie o politică cu două viteze. Procesul de phasing-in pentru România şi Bulgaria trebuie să se încheie în 2014. România nu consideră oportună propunerea Comisiei de introducere a unei limite superioare (plafonare) a nivelului plăţilor directe alocate fermelor mari. În acest sens, la data de 21 februarie 2011, la Bruxelles, Republica Cehă, Germania, Italia, România, Slovacia şi Marea Britanie au semnat o declaraţie comună privind opoziţia faţă de introducerea oricărui prag maxim al plăţilor directe primite de fermele mari, sugerată în Comunicarea Comisiei privind PAC după 2013. România consideră oportună deschiderea arătată de Comisie pentru susţinerea agriculturii la scară mică, prin introducerea unei scheme de sprijin dedicată fermelor mici, aceasta contribuind la consolidarea competitivităţii şi menţinerea vitalităţii zonelor rurale. În acest sens vom susţine definirea unor noi criterii de eligibilitate mai simplu de gestionat şi mai uşor de implementat.

De asemenea, sprijinim măsurile menite să creeze posibilitatea pentru tinerii fermieri să obţină un venit decent, ca o oportunitate a lor de a se implica mai mult in sectorul agricol şi pentru întinerirea acestuia, având în vedere actualul context de îmbătrânire a populaţiei active din agricultură.

Instrumente de piaţă

Susţinem menţinerea instrumentelor actuale de intervenţie pe piaţă pentru a acţiona ca plasă de siguranţă în situaţiile de criză, precum şi căutarea de noi instrumente care să permitămenţinerea agriculturii UE la un nivel competitiv în raport cu ţările terţe; continuarea, după 2013, a programelor sectoriale (vin, apicultură, defavorizaţi etc.) cu un impact deosebit pentru România, precum şi a ajutorului specific acordat în prezent conform art. 68 din Regulamentul nr. 73/2009.

Dezvoltare rurală

Datorită noului context socio-economic creat de la debutul crizei financiare, agricultura trebuie să fie recunoscută ca sector comunitar strategic integrant şi activ, cu impact nu doar în asigurarea / furnizarea alimentelor, ci şi asupra societăţii, prin crearea locurilor de muncă şi intensificarea activităţilor non-agricole în mediul rural.

Extinderea Uniunii Europene şi specificitatea zonelor rurale impune o nouă viziune de abordare a politicii agricole comune, în scopul respectării principiilor sale de bază:

Menţinerea unei singure pieţe

Solidaritatea financiară.

Dimensiunea socială a agriculturii este importantă, deoarece acest sector contribuie semnificativ la angajarea forţei de muncă în zonele rurale şi asigurarea unui nivel de trai echitabil fermierilor. Agricultura şi, în special, Pilonul II, contribuie la dezvoltarea economică şi socială prin dezvoltarea mediului rural, menţinerea moştenirii culturale, utilizarea corectă a resurselor naturale şi mai ales prin crearea locurilor de muncă în spaţiul rural. (Menţinerea unei agriculture tradiţionale, precum şi asigurarea activităţilor agricole şi a acţiunilor de diversificare a economiei rurale prin activităţi non agricole, asigură o dezvoltare durabilă şi trebuie recompensate). În ceea ce priveşte acţiunile de revizuire a PAC, România susţine importanţa menţinerii unui nivel consistent al bugetului alocat Pilonului II.

Pentru România sunt importante creşterea competitivităţii, managementul durabil al resurselor naturale şi dezvoltarea teritorială echilibrată. Finanţarea acestora trebuie să răspundă nevoilor specifice ale statelor membre, inclusiv prin acordarea unei flexibilităţi mai mari. România salută iniţiativa Comisiei de a crea pentru noua perioadă de programare pachete de măsuri, prin interconectarea celor existente deja, ca răspuns la nevoile unor zone sau grupuri specifice. În acest sens, România susţine includerea unui pachet destinat sprijinirii micilor fermieri în vederea evitării unor fenomene prezente în România, ca depopularea, abandonul terenurilor agricole, şi creşterea capacităţii economice a acestora în vederea furnizării de bunuri publice.

Acţiunile asupra cărora trebuie să se concentreze noul pachet adresat micilor fermieri trebuie să vizeze aspecte privind:

Mărirea sprijinului financiar acordat acestora;

Simplificarea condiţiilor de accesare a fondurilor;

Stabilirea unor acţiuni specifice pentru promovarea produselor;

Măsuri specifice ce vizează consilierea, consultanţa, formarea profesională şi creditarea acestei categorii de fermieri;

Dezvoltarea canalelor locale de distribuţie, în vederea facilitării accesului direct al

consumatorilor la produsele micilor fermieri (agricultură ecologică, produse tradiţionale sau

locale) şi sprijinirea pieţelor locale;